Nimic nu-ți limpezește mai frumos mintea decât o ploaie zdravănă de vară sau un râu curgând la vale, în vârtejuri mici – cu broaște orăcăind a scandal ici și colo… La pescuit. Chiar și fără pești, chiar și cu pești toropiți de caniculă și încremeniți pe fundul Someșului…
La pescuit încă – încă rămâne locul preferat de împrăștiat gânduri. De absorbit liniștea care se insinuează discret. Acaparând treptat mintea, și ea învolburată
Nu-ți mai rămâne decât să te cufunzi între firele de iarbă, să lași furnicile și gâzele să te călărească.
Să-ți gâdile brațele, să-ți traverseze liber printre degete.
Să saluți inclusiv această buburuză și apoi s-o urmărești minute lungi – ca și cum n-ai avea absolut nimic de făcut. Decât s-o admiri înfulecând firmitura de pâine…
Până la primul răcnet al telefonului – când totul se destramă ca un vis…
Chiar si BUBURUZA e mai importanta decat mobilul plin de retele cu adevarat de NESOCIALIZARE.
Inofensiva si deagalasa BUBURUZA este cu adevarat un tratament universal la indemana noastra si numai sa o privesti daca ai si respect pentru NATURA poti beneficia de un terapie excelenta.
Cand esti pregatit sa te bucuri de lucruri atat de mici si curate mintea ta va lucra brici.
Din pacate sub 1% dintre oameni practica modul acesta de viata.
Eu unul o spun cu mana pe inima ca m-am nascut cu astfel de apucaturi care sunt si povestite peste tot.
Multumesc cerului ca am ales sa imbatranesc in felul acesta cu ganduri umane cat mai putine.
Si reusesc, reusesc cu succes.
Bunaoara practic din plin pescuitul de peste 50 de ani.