Momente emoționante, ieri, la UMFST G.E. Palade Extensia Bistrița. Studenții și profesorii mediciniști au evocat aspecte mai puțin cunoscute despre Eminescu – „cel mai probabil, victima unui malpraxis, eronat diagnosticat și tratat cu mercur – deși acesta era interzis în Europa… Ultima dorință a poetului – un pahar cu lapte…

Studenții și profesorii Universității de Medicină G.E Palade – Extensia Bistrița au celebrat ieri Ziua Culturii Naționale. În sediul de pe strada Albert Berger au avut loc prezentări despre viața poetului Mihai Eminescu.

Geniul și suferința: o privire psihologică asupra vieții lui Mihai Eminescu s-a intitulat prezentarea psihologului dr. Carmen Mușcan, cadru didactic asociat UMFST G.E. Palade Târgu Mureș – extensia Bistrița.

Cornelia Vlașin, șef Serviciu Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, a prezentat audienței documentele din arhivele bistrițene referitoare la Matei Eminescu, fratele poetului. 

Asist. univ. dr. Heidrun Adumitrăchioaiei le-a vorbit celor prezenți despre boala și tratamentul de care a avut parte Eminescu. 

Recitalul de poezie eminesciană a completat evenimentul, fiind oferit de asist. univ. dr. Ana-Gabriela Seni, UMFST G.E. Palade Târgu Mureș Extensia Bistrița și actrița Amelia Creţiu.

La vârsta de 33 de ani încep primele probleme de sănătate ale poetului Mihai Eminescu.

Într-un bilet trimis lui Titu Maiorescu, gazda lui Mihai scrie Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceți ceva să mă scap de el, căci e foarte rău.

Până atunci era descris ca fiind uneori trist, alteori vesel, uneori vorbărț, alteori tăcut.

A fost internat la sanatoriul Dr. Șuțu din București, iar în următorii ani a vizitat spitale din Viena, Neamț și București.

La prima internare, dr Julian Bogdan îi pune diagnosticul de delirium tremens. Ulterior a fost diagnosticcat cu sifilis. Fiind a doua jumătate a secolului XIX, sifilisul reprezenta una din patologiile cele mai reprezentative.

Mihai Eminescu a fost tratat cu mercur – atât topic cât și intravenos. Pe lângă aceste două căi de a administra mercur, la vremea respectivă, se mai administra și inhalator. Pacientul era pus într-o cutie în care se produceau aburi de mercur. Se credea că altfel boala se elimină – a explicat asist. univ. dr. Heidrun Adumitrăchioaiei.

„Desi în restul Europei, tratamentul cu mercur era interzis datorită efectelor negative, în România încă se mai folosea.

Este greu de acceptat că Eminescu a avut sifilis și nimeni nu a observat decât abia în momentul în care manifestările neuronale au fost vizibile prin modificările de comportament.

În prezent, oscilațiile între fericire și tristețe, între tăcere și vorbire definesc bipolarismul. Însă această patologie nu era cunoscută atunci. Totuși, cei care l-au tratat pe Eminescu nu cunoșteau bine nici evoluția sifilisului. 

Se poate afirma că poetul a fost cazul unui malpraxis al secolului XIX – eronat diagnosticat și tratat. A decedat pe 15 iunie 1889, la Sanatoriul Dr Șuțu din București, după 6 ani de suferință, cel mai probabil datorită intoxicației cu mercur.

„O noapte cu Venus și o viata cu Mercur” este expresia care a luat naștere în perioada în care sifilisul, cauzat de Treponema Pallidum (descoperită în 1905) era „în floare”.

Se pare că ultima dorință a lui Mihai Eminescu a fost un pahar cu lapte, pe care l-a primit printre gratiile ușii… Ceea ce ne dezvăluie condițiile precare și lipsite de empatie în care poetul și-a petrecut ultimele momente…”, a concluzionat asist. univ. dr. Heidrun Adumitrăchioaiei.