Un record inedit în meciul de fotbal aniversar dedicat împlinirii a 30 de ani de la meciul Gloria Bistrița – ACF Fiorentina (evenimentul considerat de specialiști drept cel mai important între performanțele fotbalului bistrițean). În partida de fotbal au jucat doi frați – Gicu și Traian Ionele, dar și un tată alături de fiul său. „Nu te întâlnești în fiecare an cu o asemenea aniversare. Cel mai emoționant moment a fost…”
Partida de fotbal a fost organizată alatăieri, la inițiativa fostului atacant al Gloriei Bistrița, Ilie Lazăr, cel care a marcat și singurul gol în celebra partidă de acum 30 de ani. Ilie Lazăr locuiește acum la Cluj unde este profesor de teologie.
Între cei care au jucat pe stadionul din Bistrița și au făcut parte, mai mult sau mai puțin, din generația de aur a Gloriei Bistrița – au fost și frații Gicu și Traian Ionele. Alături de ei, o altă familie de fotbaliști: tatăl Aurel Nalaț a jucat alături de fiul său, Adrian Nalaț.
Traian Ionele a dezvăluit, pentru Bistrițeanul.ro, câteva dintre amintirile acelor vremuri de glorie, în care echipa de fotbal făcea cu adevărat performanță.
„Ilie Lazăr, a încercat să-i aducă și pe foștii jucători de la Fiorentina pentru acest meci. Dar nu s-au concretizat lucrurile decât în forma asta. Din diferite motive, unii nu au reușit să vină. Și eu am vorbit și am încercat să-l conving pe Doru Nicolae, foarte bun jucător de națională, a jucat și la FC Argeș și la Panatinaikos – să vină și el. „Hai, bre, că nu ne întâlnim în fiecare zi!”
Evident, în fiecare eveniment care se organizează există și loc de mai bine”, a povestit pentru Bistrițeanul.ro Traian Ionele, unul dintre frații implicați în partida aniversară.
Acesta ne-a povestit și cum a început fotbalul la Gloria Bistrița.
„Mama a rămas văduvă când eu și cu Gicu aveam 2 și 4 ani. Mai aveam 8 frați acasă. Erau niște condiții dramatice atunci. Ne-am întrebat și noi de multe ori cum de am reușit să răzbim în viață. Am reușit cumva să răzbim prin toate necazurile.
Niște reprezentanți de la Gloria ne-au văzut jucând fotbal pe terenul din Năsăud. Pe Gicu l-au remarcat la un meci cu Bistrița și Foresta Fălticeni. Nu aveam atunci teren în oraș și jucam pe unde apucam – pe Bârgău, pe terenul de la Liviu, pe la Năsăud. Aveau pe altcineva în vizor la meciul ăla, dar s-a remarcat fratele meu mai mult și l-au luat la Gloria. N-a apucat să joace decât un sezon – 82-83, dar nu într-un meci oficial. A primit o funcție de șef de magazie de furnir la CPL. I-au spus atunci Lasă, băi, fotbalul, că meseria asta e mai sigură! Și așa a făcut. Era o funcție importantă pentru el. A renunțat la Gloria care era atunci în Liga a II-a și s-a angajat la CPL.
Pe mine, la fel m-au remarcat, la Năsăud. Tot întreba Jean Pădureanu – Cum joacă Ionele ăsta? Iar antrenorul Cornel Kaiser îi răspundea – Lasă-l, că nu joacă nimic. Aveam 23 de ani și nu voia să mă piardă un jucător important…
Domnul Ilie Savu, care era omul de legătură, m-a văzut totuși în vreo două jocuri și i-a spus lui Jean Pădureanu – Vezi că ăsta e un copil bun…”, ne-a mai povestit Traian Ionele.
Traian Ionele a făcut clasele a IX-a și a X-a la Lechința. „Acolo am fost șef de clasă, dar când am venit să deau examenul de treapta a II-a, la Bistrița, s-au cam schimbat lucrurile. Am intrat la fostul Liceu Forestier. Am făcut acolo ultimele clase de liceu. Domnul Valer Someșan, șeful Centrului de Copii și Tineret la Gloria, m-a ajutat din prima clipă. Când a văzut cum jucam, așa, fără niciun juniorat… Nu prea ascultam de nimeni. Îi driblam pe toți…
Nu aveam de unde să plătesc nimic la Gloria, eram slab ca un țâr, nici de mâncare multă nu aveam bani. Și atunci a vorbit el să vin la Gloria. Era 300 de lei indemnizația pentru efort, la Seniori”, își amintește și acum Traian Ionele.
Acesta ne-a mai povestit că pe atunci aveau un antrenor la Gloria Bistrița: Ion Voica, venit din București, de la Sportul Studențesc.
„El ne tot bătea la cap să nu ținem mult mingea. Ne trimitea la alergare mână pe Dealul Jelnei. Și acolo scotea o minge și ne zicea – imaginați-vă că mingea este de foc și arde. Dă-o repere, paseaz-o la celălalt! Nu sta mult în posesie cu ea! La Cervenschi și la răposatul Hurloi le arunca scaieți pe tricou și le spunea – Așa să stai lângă atacant, ca scaiul ăsta pe tricoul tău! Multe povețe și multe am învățat de la el!”, a admis Traian Ionele.
De la Gloria, unde o vreme a stat pe banca rezervelor – Traian Ionele a ajuns la Mecanica.
„Nejucând, m-au convins Cilean și Doru Nicolae să merg la Mecanica, decât să tot stau pe bancă. Hai la noi, că promovăm în Liga a II-a și facem concurență la Gloria. Conjunctura era de așa natură încât am acceptat. A fost und ezavantaj pentru mine, fiindcă Gloria a promovat după un an de zile. Poate dacă rămâneam la Gloria – alta ar fi fost traiectoria mea. Dar m-am obișnuit să nu regret niciodată deciziile pe care le-am luat în viață…”
Traian Ionele ne-a explicat și de ce crede el că Gloria Bistrița nu mai bifează acum performanțele din trecut.
„Cred că nu trebuiau eliminați jucătorii locali. Nu mai cunoști acum jucătorii. Doi dintre ei – Burdeț și Chiorean, cel puțin, erau foarte talentați, erau sclipitori. Jocurile sunt făcute acum de impresari, ceea ce nu e tocmai în regulă. Dacă angajatorul acceptă situația, lumea trebuie să se supună. Cine plătește face și jocurile, din păcate… Asta e regula în economia de piață.
Cu atâtea schimbări de jucători, evoluțiile sunt fluctuante. După o victorie în deplasare, vine o înfrângere acasă – ăsta-i fotbalul. Eu care am jucat un pic de fotbal, nu la nivel prea mare, dar am jucat, recunosc: sunt tot felul de fluctuații.
Iar dacă vine o echipă mai bună decât a ta – te bate, asta e. Vin și îți dau cu terenul în cap. Sunt jucători care rezistă la presiune și care joacă de-adevăratelea.
Nu prea mă mai duc la meciurile de acum ale Gloriei, că numa’ mă enervez”, a admis Traian Ionele.
„Meciul aniversar de fotbal a fost foarte frumos. Pentru noi, cei mai vechi, cel puțin, a fost o bucurie. Au intrat pe teren vreo 20-30 de fotbaliști din perioada aia. A intrat pe teren și profesorul Butuza, care la 77 de ani a reușit să itnre și el câteva minute pe teren.
Ne-a rămas nouă echipamentul, am primit plachete, diplome înrămate și suveniruri. Gabi Balint a dat lovitura de începere a meciului de fotbal…!
A fost și o masă festivă la Ardealul. Acolo s-au dezlănțuit cu adevărat amintirile. Acolo lumea s-a mai deschis la vorbă. Atmosfera a fost extraordinară. Iar cel mai emoționant moment a fost când l-am aplaudat pe Victor – Tori Ciocan – decanul nostru de vârstă, la cei 84 de ani ai săi…! Toată lumea s-a ridicat în picioare. A fost chiar emoționant A fost cu adevărat o prezență extraordinară și un model.
Au fost și Titi Voica, Toma Ivan, Viorel Moldovan și Sânmărtean, fotbaliști mai cunoscuți…”, ne-a mărturisit Traian Ionele.
Fotbalistul a recunoscut că face mișcare și acum și se străduiește să joace fotbal cu prietenii săi măcar de două ori pe săptămână. Cel mai mult îl liniștește, însă, grădinăritul…
Cei care nu au ajuns la meciul de fotbal, pot urmări întregul eveniment pe YouTube – AICI.
Foto @ Clubul Gloria Bistrița:
