Este important să distingem între prejudecăți cognitive și erori logice. O eroare logică este o eroare în argumentarea logică (de exemplu, atacuri ad hominem, scurtături, argumente circulare, apel la forță etc.). O prejudecată cognitivă, pe de altă parte, este o adevărată deficiență, o limitare a gândirii – care rezultă din erorile de memorie, erorile de atribuire, erorile statistice etc.
Unii psihologi sociali cred că biasurile cognitive ne ajută să procesăm informațiile mai eficient, mai ales în situații periculoase. Totuși, ne conduc să facem greșeli grave de gândire.
Pentru că foarte puțini sunt cei care fac checking pe Internet și toți suntem predispuși la astfel de erori de judecată, cel puțin putem să le cunoaștem.
Bias de confirmare
Ne place să fim de acord cu oamenii care sunt de acord cu noi. De aceea vizităm doar site-uri web care exprimă opiniile noastre politice și ne înconjurăm de oameni cu opinii și gusturi similare. Tindem să ne enervăm pe indivizi, grupuri și surse de știri care ne fac să ne simțim inconfortabili sau nesiguri în ceea ce privește opiniile noastre. Psihologii numesc acest fenomen disonanță cognitivă (relația dintre două cogniții incompatibile, care generează disconfort). Este acel mod de comportament preferențial care duce la biasul de confirmare – actul, adesea inconștient, de a face referire numai la acele perspective care alimentează punctele noastre de vedere preexistente, în același timp ignorând sau respingând opiniile – indiferent cât de valabile – care amenință viziunea noastră asupra lumii. Și paradoxal, internetul a înrăutățit această tendință.
Efectul de turmă
Deși nu conștientizăm mereu, ne place să mergem cu fluxul mulțimii. Atunci când masele încep să aleagă un câștigător sau un favorit, creierul nostru își dă shut-down și intră într-un fel de mentalitate de tip „groupthink” (gândire în grup). Acest lucru nu se întâmplă doar într-o mulțime mare; fenomenul se manifestă și în grupuri mici, cum ar fi în familie sau între colegii de birou. Efectul de turmă este ceea ce cauzează deseori ca anumite comportamente, norme sociale și for that matter poze false să se răspândească în rândul grupurilor de indivizi – fără verificarea autenticității și indiferent de dovezile sau motivele care stau la baza apariției lor. O mare parte din această prejudecată are de-a face cu dorința noastră încorporată de conformitate, așa cum a fost demonstrat de experimentele lui Asch.
Bias-ul intragrup
Oarecum asemănător biasului de confirmare, se referă la o manifestare a tendințelor noastre tribale înnăscute. Și, în mod ciudat, o mare parte din acest efect poate avea legătură cu oxitocina. Acest neurotransmițător care ne ajută să realizăm legături strânse cu oamenii din grupul noastru, îndeplinește funcția exact opusă față de cei din exteriorul grupului – ne face să fim suspicioși, temători și chiar disprețuitori față de ceilalți. În cele din urmă, prejudecățile cauzate de biasul intragrup ne determină să supraestimăm abilitățile și valoarea grupului nostru apropiat, în detrimentul oamenilor pe care nu îi cunoaștem cu adevărat.
Biasul momentului prezent
Noi, oamenii, avem dificultăți de a ne proiecta în viitor și de a ne modifica comportamentele și așteptările în consecință. Cei mai mulți dintre noi ar prefera să simtă plăcerea în momentul actual, lăsând durerea mai târziu. Aceasta este o prejudecată deosebit de îngrijorătoare din punct de vedere economic și al sănătății (adică refuzul de a economisi pentru zile negre, inclusiv refuzul de a raționaliza resursele planetei, și de a ne avea grijă de propria sănătate). Un studiu din 1998 a arătat că, atunci când se fac alegeri alimentare pentru săptămâna viitoare, 74% dintre participanți aleg fructe. Dar când alegerea de mâncare era pentru ziua curentă, 70% aleg ciocolata.
Observational Selection Bias
Se referă la situația în care observăm brusc lucruri pe care nu le-am observat înainte – și presupunem în mod greșit că frecvența lor a crescut. Un exemplu perfect este ceea ce se întâmplă după ce cumpărăm o mașină nouă și începem, în mod inexplicabil, să vedem aceeași mașină peste tot. Un efect similar se întâmplă și în cazul femeilor gravide care observă brusc o mulțime de alte femei însărcinate din jurul lor. În realitate, frecvența acestor lucruri și situații nu este crescută, doar noi am selectat (din orice motiv) elementul ca fiind valoros în mintea noastră și, prin urmare, îl observăm mai des. Problema este că majoritatea oamenilor nu recunosc acest lucru ca pe o tendință selectivă și cred că realmente frecvența lucrurilor și evenimentelor a crescut – ceea ce poate fi foarte deranjant. Este, de asemenea, o prejudecată cognitivă care contribuie la sentimentul că apariția anumitor lucruri sau evenimente nu poate fi o coincidență (chiar dacă este).
Eroarea jucătorului
Tindem să atribuim o valoare uriașă evenimentelor anterioare, crezând că vor influența cumva rezultatele viitoare. Exemplul clasic este acela al aruncării monedei. După ce am dat „cap”, să spunem de cinci ori consecutiv, înclinația noastră este de a anticipa o creștere a probabilității ca următoarea aruncare a monedei să fie „pajură” – că probabilitatea este în favoarea capului. Dar, în realitate, cotele sunt tot de 50/50. După cum spun statisticienii, rezultatele obținute în diferite aruncări sunt statistic independente, iar probabilitatea oricăror rezultate este de 50%.
Negativity bias
Neglijarea probabilității
Foarte puțini dintre noi avem o problemă cu mersul cu mașina, dar mulți ne confruntăm cu o frică accentuată de a zbura cu avionul. Zborul, evident, este o activitate complet nefirească și aparent periculoasă. Cu toate acestea, aproape toți știm și recunoaștem faptul că probabilitatea de a muri într-un accident auto este semnificativ mai mare decât aceea de a fi ucis într-un accident de avion. Dar creierul evită acest argument logic (statistic, șansa de a muri într-un accident rutier este de 1: 84, comparativ cu șansa de 1 la 5.000 de a muri într-un accident de avion [alte surse indică cote la fel de ridicate ca 1 din 20.000]). Este același fenomen care ne face să ne îngrijorăm că vom fi uciși într-un act de terorism, spre deosebire de ceva mult mai probabil, cum ar fi căderea pe scări sau otrăvirea accidentală.
Bias de proiectare
Ca indivizi captivi în interiorul minții noastre 24/7, ne este adesea dificil să ne proiectăm în afara limitelor conștiinței și preferințelor proprii. Tindem nejustificat să presupunem că majoritatea oamenilor gândesc la fel ca noi. Acest dezavantaj cognitiv conduce adesea la un efect asociat, cunoscut sub numele de fals consens, pe scurt avem tendința să credem că oamenii nu doar că gândesc ca noi, ci și că sunt de acord cu noi. Este o tendință care ne face să supraestimăm gradul nostru de tipicalitate și normalitate și să presupunem că există un consens cu privire la anumite chestiuni, atunci când nu există nici unul. Mai mult, poate crea situații în care membrii unui grup radical sau marginalizat presupun că mai mulți oameni din exterior sunt de acord cu ei decât este cazul. Sau încrederea exagerată pe care o avem atunci când prezicem câștigătorul unui campanii electorale sau a unui concurs sportiv.
Rationalizarea post-achiziție
Ați cumpărat vreodată ceva cu totul inutil, defect sau prea scump și apoi ați raționalizat achiziția într-o asemenea măsură încât, în timp, v-ați convins că a fost o idee minunată? Aceasta este raționalizarea post-cumpărare în acțiune – un fel de mecanism încorporat care ne face să ne simțim mai bine după ce luăm decizii proaste, mai ales la casa de marcat . De asemenea, cunoscut sub numele de Sindromul Stockholm al cumpărătorului, este o modalitate de a ne justifica subconștient achizițiile – în special cele scumpe. Psihologii sociali spun că rezultă din principiul angajamentului, dorința noastră psihologică de a rămâne consecvenți și de a evita o stare de disonanță cognitivă.
Efectul de ancoră
Cunoscut și sub numele de capcana relativității, aceasta reprezintă tendința de a compara și contrasta doar un set limitat de elemente. Se numește efectul de ancoră deoarece avem tendința de a fixa o valoare sau un număr care, la rândul lor, sunt comparate cu orice altceva. Exemplul clasic este cel al unui produs aflat în vânzare la un magazin; tindem să vedem (și să evaluăm) diferența de preț, dar nu prețul în sine. Acesta este motivul pentru care în menurile anumitor restaurante, primele produse sunt foarte costisitoare, în timp ce spre finalul meniului prețurile scad și sunt, aparent rezonabile. De asemenea, explică de ce atunci când avem de ales, avem tendința de a alege opțiunea de mijloc – nici prea scumpă și nici prea ieftină, nu neapărat ideală în context.
Status-Quo Bias
Tindem să fim îngrijorați de orice schimbare, lucru care adesea ne determină să facem alegeri care să garanteze că lucrurile rămân cum sunt sau se schimbă cât mai puțin posibil. Acest lucru are ramificații în tot, de la politică la economie. Ne place să ne păstrăm rutinele, partidele politice și mesele noastre preferate la restaurante. O parte din periculozitatea acestei prejudecăți este ipoteza nejustificată că o altă alegere va fi inferioară sau va duce la înrăutățirea situației. Biasul status-quo poate fi însumat cu zicala „Dacă nu e rupt, nu-l reparați” – o stare care cultivă tendințele noastre conservatoare.
Ana Dragu
