Sub acest generic, joi 26 iulie 2018, la Școala Gimnazială din localitatea Cristeștii-Ciceului, comuna Uriu, a avut loc un eveniment emoționant.
După 45 de ani de la absolvirea școlii, foștii elevi au trăit o imensă bucurie, împlinire și emoție fără margini, sinceră și curată, ca și sufletul copilului de altădată. Foarte puținii profesori de odinioară: dir. prof. Ana Tătar, dir. prof. Vasile Greluș și înv. Ana Hordoan i-au întâlnit pe: Bindea Gheorghe, Bodocean Dina, Cherecheș Gheorghe, Danciu Ioan, Frumos Dorel-Vasile, Lovas Rozalia, Moldovan Maria, Mureșan Ioan, Pașcu Gheorghe, Pop Gheorghe, Pop Ionel, Rus Ioan-Aurel, Rus Mariana, Sabo Maria, Tătar Maria, Viregan Aurel, Dascal Ioan.
Școala i-a primit îmbrăcată în haina modernă, impecabilă, pentru a putea valoriza calitatea muncii dascălilor ei, dar și efortul de bun gospodar al managerului acesteia. Musafirii au fost întâmpinați de către director și conduși apoi spre curtea interioară pentru a urmări spectacolul prezentat de câțiva elevi ai școlii, îmbrăcați în ținută deosebită.
Mulțumiri lor și familiilor acestora!
De acolo, au fost invitați să viziteze muzeul școlii, amenajat de către profesoara Urian Nadia, o bogată colecție de obiecte artizanale, cusături, țesături, costume naționale, dovezi ale românismului și măiestriei artei populare.
Ca de fiecare dată, directorul adjunct al școlii, prof. Urian Cornel a fost o gazdă minunată, alături de primarul Șerban Petru și viceprimarul Oprea Gheorghe, care i-au stat alături. Cu toții au fost onorați de această întâlnire de suflet, iar satul întreg a trăit o adevărată sărbătoare.
Organizatorii evenimentului au fost preotul Ioan Aurel Rus și Maria Sabo, căsătorită Bloș, care s-au implicat, entuziasmați și atenți, în reușita evenimentului.
Bucuria, zîmbetul larg de pe chip și fericirea revederii, după atâția ani, s-au menținut pe tot parcursul întâlnirii. Și acum, precum cândva… Fotografii, îmbrățișări, entuziasm, fericire, emoție, trăire, toate acestea au fost simțite încă de la intrarea pe poarta școlii.
Foștii profesori au trăit din nou împlinirea! Prin foștii elevi, absolvenți cândva, părinți sau bunici acum, care i-au avut model și au transmis din ceea ce de la dânșii au primit: educație, învățătură, dragoste de muncă, de neam, de țară, împletite în principii solide, de viață.
Le-au adus cu ei, unii de departe: din Statele Unite, Austria, Italia, Arad, Cluj-Napoca, Bistrița etc. și le-au exprimat, stând în bănci, precum în anii de școală. Mai ieri au fost, parcă.
Ora de dirigenție a fost condusă de către fostul director Greluș Vasile, prof. de fizică-chimie, de numele căruia se leagă atâtea împliniri ale școlii! Copil de țărani, precum majoritatea elevilor săi, a purtat și a ridicat numele acesteia și al satului, prin tot ceea ce a întreprins în anii de profesie: elevi olimpici, școală cu renume, laboratoare, cabinete, activități model-model și modele de dascăli precum d-na director Tătar Ana, cea care i-a urmat și care i-a învățat să se exprime corect în dulcea limbă românească. Româna și franceza s-au lipit de sufletul elevilor de altădată și au rămas acolo, așa cum au exprimat-o direct.
Și alții ca dânsa, modele respectate…
Momentul emoționant a fost cel de reculegere, în amintirea colegilor plecați prea devreme și al domnilor profesori: Vasile Câmpan, Felicia Câmpan, Corneliu Tighici, Teodora Dascăl, George Dascăl, Iacob Hordoan, Ioan Urian.
În ordine alfabetică, și-au depănat peripețiile, întâmplările, poznele, văzute și înțelese acum altfel… cu notele din catalog, cu recompensele sau pedepsele primite.
Recunoștința pentru orele de consultații, pentru cei ce i-au format, responsabilitatea și competența profesorilor, vizitele la domiciliu, exigența și indulgența, atunci când a fost cazul, au clădit caractere, destine și au învins sărăcia și modestia vremurilor, a pretențiilor, uneori prea modeste.
Exprimarea multora dintre absolvenți: „Suntem împliniți!” întregesc crezul că orice în viață poate fi ridicat prin muncă și trudă. Iar cuvântul MUNCITOR, la fabricile ce se ridicau atunci era spus cu atâta mândrie.
Onoare, prețuire și respect! Pentru ei, foștii elevi ce au ridicat școala și la propriu și la figurat, împreună cu familiile lor, pentru care, cultul muncii a fost atât de puternic și de curat, că i-a înălțat și menținut. Că împlinirea vine din lucruri mărunte, curate și sincere, precum sufletul dânșilor…
Onoare, pretuire și respect! a spus prof. Nadia Urian în cuvântul dânsei, pentru dascălii acestei școli, adevărate modele, lângă care a avut onoarea să lucreze! La mulți ani, tuturor!
Foarte puțini dintre foștii absolvenți nu au putut veni (din motive întemeiate). Nimic însă, n-a putut să-i oprească pe cei ce locuiesc departe, peste mări și țări. Alții au intrat în direct și au fost și ei prezenți, prin intermediul tehnologiei avansate, trăind și ei emoția momentului .
Părerile despre calitățile și talentele elevilor de odinioară au fost exprimate de către dascăli, dar și de către ei, foștii elevi. Aceștia au ridicat și ridică prestigiul școlii și al localității. Două nume mari, despre care se interesează oriunde și oricând și îl poartă în inimă și în suflet. Dascălii rămân monumente, admirate și respectate, iar elevii, mândria oricărui profesor. Ei sunt sămânța ce încolțește în pământul roditor.
Încolonați cu toții au plecat spre casa doamnei învățătoare, ca să-i ofere un buchet de flori. Flori ale căror petale li se vor întoarce înzecit, fiecăruia, în anii ce vor veni.
Peste cinci, cinsprezece sau cincizeci de ani…
