Andreea Rus are 34 de ani, este originară din Beclean, iar în prezent lucrează ca profesor consilier școlar titular la CJRAE Bistrița-Năsăud. Dragostea profundă pentru munte, dar și dorința de a-i ajuta pe ceilalți, care i-a intrat în sânge, după cum mărturisește, au determinat-o să devină voluntar la Salvamont, dar și la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Bistrița. În curând va absolvi și Școala Postliceală Sanitară Bistrița. „Din niciuna dintre cele trei ramuri nu se poate face avere, dar se pot aduna satisfacții profesionale și personale pe care nu le poți cumpăra cu nicio sumă” – este de părere aceasta.

„Sunt absolventă a Universității ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Ciclul II-Studii universitare de masterat, sesiunea iulie 2013, specializare: Consiliere școlară și asistență psihopedagogică. În prezent sunt profesor consilier școlar titular la CJRAE Bistrița-Năsăud, având gradul didactic I, din anul 2019. În timpul liber activez ca și voluntar în cadrul Serviciului Public Județean Salvamont Bistrița-Năsăud, dar și ca voluntar al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Bistrița, din pasiunea profundă pentru munte și dorința de a contribui la siguranța și binele celor care îndrăgesc natura, dar și a celor care se aventurează în drumeții montane, experiență care m-a învățat cât de important este să fii pregătit și să ai o echipă solidă.

Muntele pentru mine înseamnă idealurile strigate de părinții noștri la Revoluție – ,,viață”, „libertate”. Nu sunt marote, sunt sentimente care îți dau sens. Te fac să te simți la locul și momentul potrivit. De aceea am și pus atâta suflet la Salvamont, ajutând și pe alți îndrăgostiți de munte care la un moment dat au cerut ajutor”, ne-a explicat Andreea Rus.

Tot pe munte a învățat că timpul este cel mai de preț dar pe care îl poți oferi celorlalți.

„Poate cineva s-ar aștepta să fie vorba de un munte mai tehnic sau un vârf mai special din Himalaya ori Anzii Cordilieri, însă cea mai copleșitoare experiență legată de munte a fost participarea în calitate de voluntar în tabăra de schi adaptat pentru persoanele cu probleme locomotorii, cei cu sindromul Down, cu autism, din cadrul proiectului ,, Și persoanele cu dizabilități își doresc să schieze”. În timp ce eu îmi făceam griji atunci când ei cădeau de pe monoschi (scaun special pentru schi creat pentru persoanele cu dizabilități locomotorii), ei trăiau o bucurie imposibil de descris, zicându-mi că ei de fapt se odihnesc puțin. Am învățat alături de ei că timpul este cel mai de preț dar pe care îl poți oferi celorlalți”, ne-a mai explicat aceasta.

Andreea mai spune că locul ei de suflet este Rarăul, unde participă și la Sfânta Liturghie, de fiecare dată când are ocazia.

„Combină atât de firesc pasiunea (muntele) cu credința… Sunt prezentă la Sfânta Liturghie de câte ori am ocazia. Fiecare vizită aici este o reîntoarcere la rădăcini și la acele momente simple, dar pline de semnificație petrecute în mijlocul naturii”, a mai adăugat.

Întrebată cum a decis să devină voluntar la Salvamont și la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Bistrița, Andreea ne-a mărturisit că dorința de a-i ajuta pe ceilalți i-a intrat în sânge.

„Acum mă pregătesc de absolvirea Școlii Postliceale Sanitare Bistrița. Am absolvit și cursul de formator din dorința de a îmbunătăți serviciile și a mă implica în activitățile de promovare a mediului montan sigur pentru toți. Se subînțelege faptul că, din niciuna dintre cele trei ramuri nu se poate face avere, dar se pot aduna satisfacții profesionale și personale pe care nu le poți cumpăra cu nicio sumă.

Cred cu tărie că fiecare dintre noi lasă o dâră de lumină în urmă. Intensitatea luminii vine din binele pe care îl facem fiecare. Cum bine zicea și doamna literaturii românești, Ileana Vulpescu: ,,Și binele ți se întoarce pe lumea asta și răul: când nu te aștepți și de la cine nu te aștepți” – Arta conversației”, a mai completat aceasta.

Alături de colegii de la Salvamont, Andreea a participat la o mulțime de acțiuni care i-au adus satisfacție:

„Trecerea de la iubitor de munte la statutul de voluntar Salvamont este absolut șocantă. Fie că vorbim despre asigurarea unor evenimente, a unor concursuri montane, marcarea unor trasee, educație montană sau salvări punctuale pe zi sau pe noapte, fie că vorbim de fracturi de membre sau decese, salvările montane sunt pe cât de solicitante, pe atât de nobile.

Fiind în timpul liber, în timp ce mă întorceam de la Colibița împreună cu unul dintre colegii de la Salvamont, am ajuns în calitate de participant la trafic la accidentul rutier produs pe raza localității Josenii Bârgăului, undeva în luna ianuarie. Pentru că tocmai absolvisem Cursul de pregătire a voluntarilor în acordarea primului ajutor de bază, fără să stau pe gânduri am acordat primul ajutor celor două victime, ajutând la stabilizare (hemostază și menținerea capului în ax) și extragerea în siguranță din autoturism, alături de ceilalți colegi salvatori. M-am bucurat foarte mult de încrederea și promptitudinea de care am dat dovadă la fel cum s-a întâmplat și pe o pârtie de schi, unde, în postura de schior pe o pârtie din Straja, am acordat primul ajutor într-un caz de fractură. Un caz care m-a impresionat profund a fost o acțiune de salvare alături de colegii mei de la Serviciul Public Salvamont Bistrița-Năsăud pe timpul nopții, unde am înțeles pe deplin importanța unității și a spiritului de echipă. Faptul că am reușit să aducem persoanele în siguranță la mașină mi-a confirmat încă o dată cât este de crucială pregătirea și colaborarea între salvatori. Rolul echipei a fost esențial în succesul acelei acțiuni”.

Aceasta iubește „cântecele de munte”, pe care le consideră a fi „o ramură de folk mai fericit care ne arată ce relief bogat și frumos avem noi, românii, iar oamenii de munte și-au păstrat un pic mai multă umanitate în valul de inteligențe artificiale”, dar și alpinismul, lectura și dansul.

„„Calea, pe unde ne poartă/O-nsoțește bucuria./Căci s-ajungi în vârf e-o artă,/Dacă guști călătoria”, cum frumos spun prietenii mei care ne-au dăruit și Imnul Salvamont România. Las muntele să mă conducă spre cele mai frumoase și înțelepte cărări”, ne-a răspuns Andreea, fiind întrebată pe ce culmi din lumea-ntreagă și-ar dori să ajungă.