Ce poți face azi nu lăsa pe mâine – se spune cu știința că amânarea este o boală grea a individului și a popoarelor. Nici că se poate un îndemn mai bun într-o țară în care prea multe sunt lăsate de azi pe mâine și gândul stă departe de faptă ca să nu poată deveni activ pentru a schimba dezirabil realitatea.

O pasarelă peste o cale ferată se face în zece ani. Niște amărâte de trotuare se repară în doi ani. Străzile se asfaltează cu lunile de zile, iar o autostradă… Ei bine, o autostradă n-o vezi gata într-o viață. Numai gândul că e de lăsat pe mâine ce se poate face azi produce asemenea disconforturi și așa o risipă a celui mai valoros capital pe care îl avem: timpul.

Vă așteptăm în România, țara tuturor așteptărilor, spune românul comod și indiferent la curgerea timpului care se desfășoară tăcut în dezavantajul nostru.

Înțeleapta vorbă este una care ne sugerează că românii nu au fost dintotdeauna și toți așa. Ce a fost de făcut la 1 decembrie 1918 a fost făcut exact atunci. Și parcă marii bărbați ai țării au pierit atunci în ceața istoriei. După o sută de ani, la sărbătorirea Centenarului multe activități dedicate acestuia s-au ținut în anul următor pentru că s-a umplut țara de oameni care gândesc strategic și în avantaj personal că ceea ce putem face azi putem lăsa și pe mâine.

Dacă admirăm realizările altor țări o facem pentru că acolo gândul se traduce lesne în faptă și așteptările sunt scurte. Dacă avem în sufletul neamului această vorbă, să o repetăm mereu pentru că numai așa o să fie într-o bună zi și la noi ca la ei: Ce poți face azi nu lăsa pe mâine…