Sunt zeci de copii ucraineni dați în plasament, care împreună cu familiile adoptive, se bucură de pace – la Herina. „Ne gândim la cei de acasă, care au rămas în buncăre. Ei nu pot să iasă de acolo…”, ne-au povestit printre lacrimi…
În Herina, la „Tabăra Speranța” locuiește o comunitate de 86 de ucraineni. Sunt opt bărbați, 19 femei, 36 băieți și 23 fete, copiii având între 8 luni – 19 ani.
„Noi, primul grup, de 38 de persoane, am venit din Cernăuți. Am fost toți vecini, copiii se știu între ei, și am decis să plecăm. O familie are 11 copii luați în plasament. Alta are 7. Când am auzit sirenele de război, am spus că e momentul să plecăm. Am ajuns aici și ni s-a spus că putem să stăm 100 de persoane. Așa că am mai primit și pe alții”, ne-au explicat ucrainenii.
Aseară, un moment special
Reporterii Bistrițeanul.ro, alături de o parte din comunitatea Bisericii Peniel, au mers aseară la Herina. De la drumul principal, urci pe deal și vezi o „casă” luminată.
Te strânge în spate gândul că înăuntru sunt oameni care au fugit din calea războiului. Dar intri pe ușă și vezi niște ochi mici ce sclipesc când se uită la tine, vezi copii jucându-se, alergând. Unii construiesc ceva din cuburi, o adolescentă cântă la pian, cei mai mari citesc știri pe telefon… Se simt… ca acasă.
„Noi suntem bine. Ne bucurăm de pace, aici! Și vă mulțumim din suflet că ne-ați primit la voi. Nu știu ce ne-am fi făcut! Dar aici suntem bine. Copiii, cum se cunosc între ei, parcă au și uitat ce au lăsat în urmă. Se bucură aici. Noi ne bucurăm de pace și de tot ce ne-ați oferit! VĂ MULȚUMIM!”, ne-au spus cu ochii în lacrimi, unii într-o română mai stâlcită, alții într-o englezo-ucraineană.
Am mers acolo cu un scop precis: să-l sărbătorim pe IGOR, un băiețel a cărui zi de naștere a fost exact în săptămâna când fugea din Ucraina. Nu știa nimic despre „ce-l așteaptă”. De fapt niciunul dintre copii nu știa ce căutăm acolo, cu niște cutii în brațe și trăgând după noi saci cu baloane.
Apoi pianul și chitara s-au armonizat și s-a început cântecul „Happy Birthday to you”, iar Igor a rămas fără cuvinte când a văzut că e ridicat de pe canapea, căci EL era sărbătoritul.
Apoi, copiii au dat buzna în bucătărie, unde au mâncat prăjiturile cu poftă, cu ochii, cu gura, cu mâinile…
Și-apoi… să te ții! Ei – mulți și plini de energie, noi – cu gura până la urechi, cu lacrimi în colțurile ochilor, încercând să le arătăm iubire, căci în cuvinte nu te puteai înțelege. Dar îmbrățișările, pozele, bătaia cu baloane a fost pe înțelesul tuturor. Sunt ÎN SIGURANȚĂ. Sunt fericiți, și asta conteză!
Doar cei mari se gândesc la ce e acasă. Doar adulții se „zbat” între gânduri.
„Avem prieteni care au rămas acolo. Care stau în buncăre și nu pot ieși. Care NICI nu ar avea cu ce să vină încoace. La ei ne gândim. Și când mâncăm, la ei ne zboară gândul. Avem aici bunatăți, că am primit așa de multe…! Și unele trebuie consumate rapid, ca să nu se strice. Și cu lacrimi în ochi ne gândim că și dacă se strică, le mâncăm, că nu am putea să le aruncăm, știind că cei dragi ai noștri, dincolo, nu au ce mânca. Noi avem, ei nu. Suntem recunoscători! Vă mulțumim!”, ne-au spus cu ochii înlăcrimați ucrainenii.
Se gospodăresc, dar e CEVA ce nu pot face – și aici e nevoie de voi!
Odată cu informația că la Herina locuiește o comunitate de ucraineni, bistrițenii s-au mobilizat exemplar, ducând tot ce e nevoie.
„Avem dulciuri pentru copii, avem pampersi, avem medicamente, avem TOT ce e nevoie. Ne gospodărim aici, cu curățenia, cu spălatul hainelor, cu toate. Încercăm să gestionăm tot ce am primit, ca să le folosim cu cap. Dacă ne lipsește una sau alta, îl anunțăm pe Cornel și ne face rost imediat. Sunt puține lucruri de care să avem nevoie, că avem de toate. Marea problemă sunt banii. Pentru că primim mâncare de trei ori pe zi și aici consumăm apă, curent și astea vor trebui plătite la final de lună. Aici e marea nevoie, că în rest am fost copleșiți de toate lucrurile pe care le-am primit”, a explicat ucraineanca responsabilă de „delegarea sarcinilor” în campus.
O firmă de catering oferă mâncare celor de la Herina. E vorba de 35 lei/persoană/pentru TREI mese pe zi. La 86 de persoane, DOAR costurile cu mâncarea, pe o lună de zile, ajung la 90.300 de lei.
Apoi e curentul și apa, haine ce se spală non-stop. Încălzirea e pe lemne și, momentan, Primăria Galații Bistriței oferă lemnele necesare. Dar celelalte utilități vor trebui plătite la final de lună.
„Nu știm la ce valoare se vor ridica costurile cu apa, curentul. Vom vedea. Bunuri neperisabile, dulciuri, îmbrăcăminte – au. Era nevoie de mașină de spălat, dar problema e deja rezolvată, urmând să ajungă de la cineva din străinătate care ne-a promis. Pentru acoperirea costurilor cu facturile la utilități, și masa, am deschis un cont special pentru tabără. Și cei care doresc să ajute, o pot face donând în acel cont”, a explicat, pentru Bistrițeanul.ro, Cornel Băngean, coordonatorul Taberei Speranța Herina.
Astfel, cei ce doriți să ajutați o puteți face donând în contul:
La Herina e pace! Copiii sunt în siguranță și fericiți! Doar cei mari se gândesc la prietenii lor ascunși prin buncăre….
„Vă mulțumim! Vă mulțumim!” – doar asta-ți răsună în cap după ce pleci de acolo, timp în care revezi în minte zâmbete largi de copil și ochi înlăcrimați de mame…
Fundatia Golgotha Bistrita este o entitate nelegala deoarece aceasta nu are un patrimoniu real, nerespectand Legea cu privire la asociatii si fundatii. In conformitate cu Cartea Funciara, locatia respectiva apartine Bisericii Baptiste Golgota Bistrita. Vicepresedintele Fundatiei, Ioan Ardelean desi cunoaste si stie ca a eludat legea, el continua sa incaseze venituri si sa functioneze pe o entitate nelegala din anul 2015, fiind scutiti de taxe si impozite.