Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, prăznuită în fiecare an pe 6 august, aminteşte de minunea petrecută pe muntele Tabor. Aici Hristos şi-a dezvăluit Dumnezeirea, a devenit strălucitor, vorbind cu Moise și Ilie. În popor se crede că cine se roagă azi să scape de vreo patimă – va scăpa… Cei care pornesc în călătorii lungi se vor rătăci şi nu vor mai da pe-acasă…
Schimbarea la față a Mântuitorului sau Obrejenia este o sărbătoare care datează de la începutul secolului al IV-lea. Împărăteasa Elena a zidit atunci o biserică pe Muntele Tabor. Sfântul Toma de Aquino considera că Schimbarea la față ar fi cel mai mare miracol care completează Botezul și ne dezvăluie perfecțiunea vieții în Rai.
Sărbătoarea este menţionată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus ea s-a generalizat mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist III. Acesta a vrut să mulţumească astfel pentru biruinţa creştinilor asupra turcilor la Belgrad, în 1456 – explică Crestinortodox.ro.
Schimbarea la Față a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre ucenicii cei mai apropiați – Petru, Iacob și Ioan – a urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici ucenicii au fost învăluiți într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina”, scrie evanghelistul Matei. Acesta a mai povestit că cei trei ucenici au auzit apoi un glas care le-a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5).
Iisus le-a poruncit celor trei să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute și auzite, până după Învierea Sa din morți. Se spune că Moise şi Ilie au fost de asemenea prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe muntele Tabor. Li s-a îndeplinit atunci dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu, fiindcă în viaţa lor pământească nu apucaseră. Dumnezeu nu Se întrupase atunci…
Schimbarea la față: Superstiții și tradiții în Bistrița-Năsăud
La Spermezeu se obişnuia ca toţi oamenii care erau certaţi în cursul anului – să se împace pe 6 august. Sătenii din zonă credeau că aşa cum se schimbă culoarea codrului, la fel şi omul trebuia să se schimbe din rău în bun. Să renunţe la mânie şi să-şi ceară iertare de la cei pe care i-a supărat.
„Dacă te-o certat în astă zi părinţii sau vreun om străin, în tot anul o să fii certat şi supărat. Nu mai ai tihnă tăt anul. Tăţi te ciufulesc şi nu ai spor la nimic”, povesteşte Marina Mureşan din Spermezeu.
La Târlişua se practica în această zi de sărbătoare un obicei din Vinerea Mare. Așa cum se obișnuia înainte de Paşti, sătenii mergeau la nuci cu securea. Obișnuiau să îi „ameninţe” că dacă nu vor face nuci, vor fi tăiaţi negreşit.
Nici măcar animalele nu trebuie sfădite astăzi…
La Prundu Bârgăului se crede că de la Schimbarea la faţă peste ogoare nu mai tună şi nu mai cade gheaţă. Într-o asemenea zi de sărbătoare nu trebuie sfădite nici măcar animalele.
De Schimbarea la Față a Mântuitorului se deschid cerurile pentru cei aleşi, mai credeau oamenii.
La Dumbrăviţa, până în 6 august sătenii trebuiau să termine de cosit şi de adunat fânul: „De amu’ încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, nu mai îs crude, îs doar cotoare. Amu’ se culeg şi ultimele ierburi de leac”, afirmă Susana Lazăr din Dumbrăviţa.
Cine nu respectă această sărbătoare va fi uscat şi gălbejit ca florile care, de acum, încep să se veştejească. Cei care se roagă astăzi să scape de vreo patimă – vor scăpa.
La fel cum, dacă femeile însărcinate vor reuşi să ţină post astăzi, vor avea parte de o naştere uşoară şi de copii sănătoşi.
Babele superstiţioase sunt convinse că femeile care îşi spală azi hainele vor fi năpădite de ploşniţe şi păduchi. Se mai credea că cei care pornesc în călătorii lungi în această zi de sărbătoare se vor rătăci şi nu vor mai da pe-acasă.
Se crede, de asemenea, că astăzi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva. Pentru că tot certat vei rămâne tot anul, până la următoarea Schimbare la față…
Avem și în Bistrița-Năsăud o mănăstire cu hramul Schimbarea la față. Este mănăstirea din Ilva Mare, care a luat ființă în 1992, fiind inițial construită din lemn, la inițiativa părintelui Daniel Ureche, pe un teren moștenit de la părinții săi.
Construcția a fost la început un schit de călugări. În anul 1996 mănăstirea este terminată, pictată, iar apoi este sfințită în data de 6 august, cu ocazia hramului „Schimbarea la Față” de către Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul de atunci al Vadului, Feleacului și Clujului.
În anul 1999 schitul și-a schimbat statutul în mănăstire de maici. S-au construit patru corpuri de clădiri cu două niveluri care cuprind chiliile maicilor, atelierele, trapeza și locuri de cazare pentru optzeci de persoane. Pelerinii sunt cazați gratuit cu condiția de a participa la slujbele mânăstirii, care se țin zilnic.
Sursa @ crestinortodox.ro, Munci şi zile în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului – Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian
Foto @ Mănăstirea cu hramul Schimbarea la Față din Ilva Mare
