Salut bistrițeni! Eu sunt Cristian Niculae! În această campanie electorală în care am intrat pentru câștigarea Primăriei Bistrița, mulți dintre dumneavoastră mi-ați spus că mă cunoașteți deja, când ne-am întâlnit față în față. M-ați văzut pe străzile pe care locuiți, coordonând și supervizând asfaltarea sau modernizarea lor. M-ati văzut pe șantierele de anvelopare termică a blocurilor.
Ne-am întâlnit în curțile școlilor unde vă învață copiii, pentru că eram acolo să mă asigur că lucrările de reabilitare și modernizare se fac cum trebuie.
Ne-am văzut cam peste tot unde era nevoie să fie rezolvate probleme ale comunității.
Mă cunoașteți și din perspectiva proiectelor pe care vreau să le realizez pentru bistrițeni și pentru Bistrița în calitate de primar.
V-am vorbit despre proiectele mele și sper că fiecare dintre dumneavoastră se regăsește în viziunea mea pentru orașul nostru.
Consider că acum este momentul să mă cunoașteți și pe mine, omul Cristian Niculae, nu viceprimarul sau candidatul de primar.
Să știți „de-al cui sunt”, cum am fost crescut și educat, ce am făcut în viața mea până să ajungă în funcții publice. Adică să mă cunoașteți ca om.
Am 49 de ani, vârstă până la care cred că am „bifat” cam tot ce se spune că ar trebui să facă un om în viața sa, pe plan personal: am casa mea, am făcut un copil frumos și am plantat câțiva copaci.
Vin dintr-o familie cu care mă mândresc și mi-am întemeiat o familie pe care o iubesc și o respect foarte mult.
De la părinții mei am învățat cei șapte ani de acasă și am moștenit o parte din lucrurile care mă definesc ca om.
De la tata, ofițer de carieră, colonel în rezervă, care a fost primar al comunei Coșbuc timp de 4 mandate, am învățat rigoarea, respectul față de legi, punctualitatea și sfințenia cuvântului dat.
Mama mi-a dat capacitatea de a nu rămâne indiferent la problemele celor din jurul meu, m-a învățat să prețuiesc familia și să am credință în Dumnezeu și în puterea faptelor bune.
Am plecat la drum în viață cu acest bagaj și nici în ziua de azi nu am renunțat la nimic, ba, din contră, am mai adăugat. Atât de la dascălii pe care i-am avut în școală, cât și de la soția și fiica mea!
Am urmat școala generală la „Liviu”, în Bistrița, iar momentele importante din cei opt ani petrecuți în această școală de elită m-au determinat să fac tot ce îmi stă în putință pentru a-mi arăta recunoștința față de cei care mi-au deschis mintea.
De aceea, reabilitarea clădirii actualului Colegiu Național ”Liviu Rebreanu” este unul din proiectele mele de suflet și sunt mulțumit că am reușit ceea ce părea, până nu demult, o misiune imposibilă.
Alegerea liceului a fost una firească pentru mine. Îndrăgostit de natură fiind, am ales Liceul Silvic de la Năsăud – o școală la care ajungeai să înveți dacă făceai față unei concurențe de peste 10 elevi pe loc la admitere. Am reușit!
Primul meu loc de muncă, după absolvirea liceului, a fost la Ocolul Silvic Bistrița ca tehnician silvic. După ce am făcut armata, m-am mutat la Ocolul Silvic Prundu Bârgăului, unde am muncit timp de 9 ani.
A fost o perioadă extrem de frumoasă și plină de satisfacții profesionale. Cunosc fiecare poiană și luminiș din pădurile din Munții Bârgăului.
Am satisfacția că în acea perioadă, am coordonat plantarea unei suprafețe de 60 ha pădure – peste 270.000 de puieți de molid, în bazinul forestier Stegea, la peste 1.000 m altitudine. Întodeauna am încercat să las lucruri bune în urma mea.
Faptul că munceam și îmi plăcea enorm ceea ce făceam, nu m-au oprit să vreau mai mult pentru mine din punct de vedere profesional. Am urmat cursurile Facultății de Drept ”Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca, în perioada 1992 – 1997.
S-a dovedit pentru mine că în viață nimic nu este întâmplător. În acea perioadă m-am îndrăgostit de Loredana, studentă la Teologie – Litere, care îmi este și astăzi alături, dăruindu-mi bucuria, liniștea și desăvârșirea propriei noastre familii!
Am început drumul nostru împreună, ca toți tinerii. Cu greutăți, cu bucurii, cu speranțe, cu bucurie și multe vise pentru viitorul nostru. În 1998, s-a născut darul lui Dumnezeu pentru noi, fiica noastră Ariana.
Nu am avut bogății, nu am avut moșteniri, dar am avut dorința de a crește împreună și de a ne construi o viață și un viitor pentru noi și copilul nostru.
Angajați amândoi în sistemul public, Loredana profesoară la Școala Generală 6, apoi titulară la Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, ne-am luat inima în dinți și ne-am început aventura în business.
Am renovat și extins micul magazin alimentar pe care eu îl deschisesem în 1995 la Prundu Bârgăului și am început.
Dimineața la ora 4.00 mergeam să fac aprovizionarea pentru magazin, cu o Dacia papuc luată pe credit, iar de la 8.00 intram în haina de silvicultor.
Soția era dimineață profesoară, iar după-amiaza făcea recepțiile de marfă și contabilitate la mica noastră afacere.
A fost o perioadă dificilă, dar nu ne-am dat bătuți!
Am muncit cot la cot și ne-am dezvoltat business-ul până când a venit momentul să alegem: la buget sau în mediul privat.
Am renunțat la confortul psihic de a avea un venit lunar sigur, la programul fix și amândoi ne-am avântat pe drumul afacerilor.
Am crescut încet, dar sigur și sănătos. Cu nopți nedormite, cu grija asigurării salariilor pentru angajații noștri, cu oboseală, fără weekend-uri și sărbători, dar cu maxime satisfacții.
În 2005, ne-am cumpărat casa în care locuim și azi. Am activat în domeniul comerțului cu îmbrăcăminte, am deschis de-a lungul timpului 8 magazine de îmbrăcăminte în Bistrița, iar în 2008, am ajuns să vindem îmbrăcăminte en-gross construind o rețea de distribuție la nivel național.
Ne-am adaptat mereu la condițiile concurențiale ale pieței românești și am avut curajul să ne reprofilăm, atunci când a fost cazul, demarând un business nou în alimentație publică, cu un nou brand – MERIGO – care se construiește și se dezvoltă și în prezent de care se ocupă acum soția mea.
În perioada 2012-2013 mi-am completat studiile superioare, urmând cursurile post-universitare ale Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, în specializarea administrație publică.
În 2014, am lăsat-o pe soția mea să se ocupe de afacerea familiei, iar eu am răspuns unei noi provocări profesionale: în urma unui concurs, m-am alăturat echipei de la Garda de Mediu a județului Bistrița-Năsăud.
Ce am făcut acolo, s-a văzut. Alături de colegii mei am reușit, să trezim în conștiința oamenilor importanța protejării naturii și a mediul în care trăiesc și am găsit soluții la problemele dificile dintr-un domeniu care ne influențează viitorul și care spune multe despre ce fel de lume vrem să lăsăm moștenire copiilor noștri.
Pentru că iubesc Bistrița, orașul în care trăiesc și am ales să-mi cresc copilul, în 2016, am început un nou drum și să mă implic în administrarea Bistriței.
Am candidat la Consiliul local pe listele PSD și am devenit viceprimarul orașului nostru.
De atunci sunt sub ochii dumneavoastră și cred că v-am convins că VREAU, ȘTIU și POT să fac lucruri bune, trainice și temeinice pentru Bistrița și bistrițeni.
Sunt un om serios, chiar prea serios după cum îmi spun apropiații, nu vreau să par ceea ce nu sunt și mă mândresc cu tot ceea ce am reușit să fac în plan profesional și personal de-a lungul vieții.
Și vreau să continui pe același drum: al lucrurilor bune pentru Bistrița.
De aceea, vă propun ca în 27 septembrie să alegeți fapte concrete și experiență în administrație.
Alături de echipa mea din Alianța pentru Bistrița-Năsăud, vă garantez că vom fi în slujba bistrițenilor.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
(Articol electoral comandat de Partidul Social Democrat – Organizația Județeană Bistrița-Năsăud, executat de Agenția 215 – portal Bistrițeanul.ro, CUI mandatar financiar județean: 21200019)
