Prima persoană care vă calcă azi pragul trebuie să fie neapărat un bărbat! Dacă mai este și bogat, atunci tot anul 2019 va fi îmbelşugat. Oricât de frânţi am fi, nu avem voie să dormim astăzi! Mai bine să vărsăm câteva picături de vin pe masă sau spargem pahare.
Cine doarme în prima zi a Noului An riscă să fie leneş tot anul! Dacă ninge, anul va fi îmbelşugat. În schimb, dacă afară este senin, bătrânii satelor susţin că oamenii vor fi sănătoşi
În prima zi a anului, băieţii merg cu sorcova: se spune că toate casele care sunt astfel colindate vor avea parte de noroc şi belşug.
Superstiţioşii sunt convinşi că vor avea noroc în 2019, dacă răstoarnă pe masă o cutie cu chibrituri.
Nu este indicat să dăm bani cu împrumut pe 1 ianuarie, pentru că aduce pagube. Nu avem voie să gătim azi carne de pui, dacă vrem să ne meargă bine tot Anul Nou şi nici nu avem voie să aruncăm ceva din casă.
În noaptea de Anul Nou, la Maieru se ghicea viitorul cu ajutorul lemnelor „răzimate”, o metodă pe care Ion Barna o descrie astfel: „În seara de Anul Nou se iau atâtea bucăţele de lemne câte persoane sunt în familie, se numeşte fiecare lemn pe numele membrului de familie şi se reazămă în târnaţ, într-un loc mai ascuns, în sus şi-n jos de perete. A doua zi dimineaţă, care va fi căzut – e semn că acela, în cursul anului, va muri”, precizează cercetătorul.
Ceapa ne dezvăluie cum va fi sezonul de pescuit în 2019
Tot în ajunul Anului Nou, o practică foarte răspândită (în mai toate satele din zona Năsăud-Rodna) era „calendarul de ceapă”. Ţăranii obişnuiau să desfacă douăsprezece coji de ceapă care se umpleau cu sare şi se atribuia fiecăreia, în ordine cronologică, una din cele 12 luni ale anului.
Cojile se puneau în seara Anului Nou pe un ştergar nou, iar dimineaţa se verifica gradul de umiditate al fiecărei coji de ceapă. Coaja în care se observa sarea topită „cu picuri de apă” atesta faptul că luna respectivă va fi una ploioasă. Cea în care rămânea sarea aproape uscată arăta că acea lună va fi secetoasă.
Pescarii din Bistriţa s-au grăbit să citească şi ei în ceapă cât de bine le va merge la pescuit, în acest an. Au constatat că tradiţia din moşi-strămoşi nu se dezminte: „Anul 2019, potrivit calendarului de ceapă, arată astfel: Ianuarie – secetos, Februarie – secetos, Martie – secetos, Aprilie – secetos, Mai – precipitaţii moderate, Iunie – precipitaţii abundente, Iulie – secetos, August – precipitaţii, Septembrie – secetos, Octombrie – pericol de inundaţii, Noiembrie şi Decembrie – precipitaţii”.
Animale cu puteri misterioase
O străveche credinţă mai spune că există câteva animale cu puteri misterioase: mai ales în noaptea de Anul Nou, fetele din Târlişua, Sita sau Agrieş nu uitau să facă o vizită pe la coteţul porcului din ogradă – „conversând” cu animalul şi punându-i o întrebare esenţială: „Hui tim! Mărita-m-oi în iest an?”.
Dacă porcul „murguia” ceva, fata avea speranţe la măritiş, iar dacă nu – nu, cel puţin în anul care urma: „Meream la coteţ la porci şi dam cu piciorul în uşa coteţului şi zâceam: Hui, în aiest an! Dacă porcul făcea gălăgie, era nădejde de măritat în acel an. Dacă nu – la anu’…”, povesteşte Anica Şerban din Sita. Chiar dacă nu confirma de fiecare dată aşteptările fetei, porcul îşi dădea cu părerea în legătură cu alte relaţii maritale din sat: fata lua mai multe fire din părul porcului şi le atribuia câte unui flăcău sau fete din sat, după care le punea pe vatra fierbinte. Dacă firele se „înciurluiau” laolaltă, cei doi urmau să se căsătorească. Dacă fierbinţeala le despărţea, căsătoria nu avea nicio şansă să se întâmple.
Pe Valea Ţibleşului…
Pe Valea Ţibleşului, doar la Târlişua – fetele ieşeau la miezul nopţii afară, la un gard de nuiele, legate la ochi cu o basma şi numărau parii din gard de la 9 la 1. Parul care se nimerea să fie numărul 1 era legat de fată cu un fir roşu, pentru a-l recunoaşte în dimineaţa Anului Nou, când fetele ieşeau să vadă ce au ales: dacă parul era înalt şi drept, se considera că la fel le va fi şi ursitul, dacă nu – însemna că viitorul soţ va fi scund şi strâmb ca parul ales.
Sursa: Sărbătorile ciclului social şi calendaristic. Zile şi munci în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului – Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian
