Peștera Tăușoare a fost descoperită în 1955, dar „materialul” din care este compusă peștera are în jur de 50 de milioane de ani. S-a format acum 2 milioane de ani, așteptând să vină omul și s-o pună în valoare…
Din 2004, de Peștera Tăușoare se ocupă custodele preot Crin Triandafil Theodorescu. Invitat în studioul Bistrițeanul Live, acesta a povestit că există în jurul peșterii câteva impresionante legende.
Toată lumea știa că acolo trăiesc zânele
„Oamenii locului știau de peștera Tăușoare. Remarcaseră aburii care ieșeau în timpul iernii prin niște fisuri carstice. Dar nu aveau curajul să pătrundă înăuntru. S-a țesut o adevărată mitologie în jurul peșterii. Era lăcașul zânelor…”, a povestit Crin Theodorescu.
Toată lumea știa că acolo trăiesc zânele. Care ies din când în când, în mare taină, și fură laptele oilor pentru a-l ascunde în peșteră.
Undeva în apropiere, la 30 de kilometri de peștera Tăușoare, există și Peștera Laptelui. Aici se află un mineral extrem de rar, numit montmilch – laptele de lună sau laptele de peșteră. Este o formă de cristalizare aparte a carbonatului de calciu. Se prezintă sub forma unui praf, dacă e deshidratat, sau a unei smântâni, dacă mai are apă în compoziție…
„Vreme de sute de ani, țăranii din zona Năsăudului, cunoscând această peșteră, au descoperit – empiric – și capacitatea antibacteriană a acestui mineral. Pătrundeau în peșteră, după anumite ritualuri magice aparte. Intrau, de regulă a doua zi după Rusalii și recoltau acest mineral cu care își tratau rănile”, a mărturisit Crin Triandafil Theodorescu.
„După sute de ani, am descoperit acest mineral și în Tăușoare. Iar colaboratorii noștri de la Institutul de cercetări speologice „Emil Racoviță” au descoperit în mineralul acesta o bacterie din familia streptomyces. Ea are efecte antibacteriene.
Se leagă cumva în ethosul popular de povestea laptelui furat de zâne care trebuia răscumpărat de tinerii păstori. Aceștia coborau să culeagă laptele depozitat pe pereții peșterii sub forma unei smântâni…”, a mai povestit Crin Triandafil Theodorescu.
Cum a început povestea miraculoasei peșteri Tăușoare
În 1955, învățătorul Leon Bîrte a dat realmente doi bolovani la o parte. A descoperit prima verticală a peșterii – adâncă de 12 metri, într-un întuneric absolut. Era singur.
A luat securea, a tăiat un trunchi de brad de 12 metri, sub formă de scară.
L-a prăbușit pe prima verticală, și a coborât, luminându-și drumul cu o cutie de conservă. În ea a scufundat în niște motorină un fir de lână din propria cămașă. A improvizat un opaiț.
„Prima sută de metri a fost explorată în acest fel incredibil… după care, acest om taciturn și misterios din Parva l-a căutat pe profesorul Iosif Viehmann – fost student al lui Emil Racoviță. În perioada aceea era profesor de biologie la Colegiul „George Coșbuc” din Năsăud”, a mai povestit Crin Triandafil Theodorescu.
Leon Bîrte l-a anunțat pe profesorul Viehmann că a descoperit o peșteră. Profesorul Viehmann, știind geologic nu avem calcare în zona Gersei, i-a răspuns că nu se poate.
Peșterile sunt dependente de materialul carstificabil care este calcarul. S-a întors a doua zi, cu o pereche de izmene pe care le-a trântit pe birou. Când le-am desfăcut – am descoperit o stalactită – a povestit ulterior Iosif Viehmann.
Așa a început povestea miraculoase peșteri…
