Castelul de vânătoare al nobililor maghiari Wesselenyi, din Chiochiș, stă încă demn, în picioare, sfidând anii grei, vreo 260, care au trecut peste el. Semeț, impunător, trist oarecum prin înfățișarea ponosită, pare că își așteaptă cuminte, în liniște, stăpânii care să-i redea frumusețea și semeția de altădată.
Proprietarii își doresc să îl încredințeze cuiva care să-i ducă povestea mai departe, să nu-l lase strivit de vremuri, să-l transforme într-un obiectiv turistic relevant, așa cum merită, fiind unul dintre cele 12 castele și conace boierești lăsate moștenire de nobilii maghiari în Bistrița-Năsăud.
Cine erau nobilii Wesselenyi?
Cel mai mare castel baroc din Transilvania, de la Jibou, aparține tot familiei Wesselenyi, care, în anii lor de glorie l-au transformat într-un adevărat centru economic, cultural, artistic şi chiar de cercetare şi formare profesională în domeniul agriculturii, fiind, de exemplu, printre fondatorii Teatrului Maghiar din Cluj și a celui din Budapesta.
Familia Wessellenyi a ocupat diferite funcţii în istoria Transilvaniei, Ungariei şi chiar a Poloniei. După ce unii membri ai familiei se implică în organizarea răscoalei curuţilor, încep să-și piardă domeniile din străinătate şi le rămân numai domeniile din Transilvania. Atunci o parte din familie rămâne în Hodod, o parte în Gârcei, iar Wesselenyi Istvan se stabileşte în Jibou, începând construcția faimosului castel de astăzi, „mândria Transilvaniei”, terminat mult mai târziu, de urmașii săi.
Cea mai veche clădire din curtea castelului Wesselenyi din Jibou a fost refăcută complet în anul 1702 de către baronul Wesselenyi Istvan și de către contesa Banffy Kata. Clădirea a fost restaurată și în anul 1749 de către Wesselenyi Istvan și Daniel Polixenia – soția lui Wesselenyi Miklos Senior.
Povestea castelului de vânătoare din Chiochiș începe în urmă cu 260 de ani
12 ani mai târziu, în 1761, se ridică castelul de vânătoare de la Chiochiș, strâns legat de numele baronesei Daniel Polixenia, a cărei figură se regăsește și astăzi pe un panou de piatră dintr-o latură a castelului.
Dacă unii istorici susțin că ar fi fost ridicat în cinstea ei, alții susțin că a fost ridicat la ordinul acesteia pentru văduva lui Wesselenyi Istvan.
Cert este că și astăzi imaginea baronesei Daniel Polixenia și blazonul familiei rezistă pe fațada castelului, parcă neatins de vremuri.
Castelul a fost la un moment dat în proprietatea statului ungar, pentru ca în 1888 să găzduiască Biroul de Carte Funciară, apoi fiind clădirea Tribunalului Districtual.
În istoria recentă, după ce a fost naționalizat de statul român, castelul ajunge sediu de CAP, după Revoluție a găzduit un han, în timp ce într-o altă parte a clădirii erau amenajate locuințe. Subsolul generos a fost folosit la un moment dat și ca spațiu de procesare a laptelui, carmangerie.
Castelul are în curte o mică piscină alimentată cu apă de izvor
Castelul a fost conceput în formă de „L” și de-a lungul anilor a suferit nenumărate modificări, în urma cărora ornamentele originale au dispărut, cu șanse de a fi ascunse sub lucrările de “modernizare” suferite de-a lungul ultimilor zeci de ani. Arcadele de odinioară sunt încă parțial vizibile pe partea dinspre curte, celelalte părți ale acestora fiind înzidite, cât și stâlpii de odinioară. Fațada principală a părții dinspre vest este probabil rezultatul unei lucrări de construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Dacă în arhitectura castelului Wesselenyi de la Jibou a fost prinsă și o fântână arteziană, castelul Wesselenyi de la Chiochiș are în curte ruinele unei piscine, pe care localnicii și-o amintesc ca fiind dintotdeauna acolo. Piscina este alimentată cu apă dintr-un izvor din apropiere, care umple un bazin din care vine apoi apa spre castel.
Castelul a fost ridicat pe o culme de deal, de unde se dezvăluie un peisaj superb. Din sat se poate urca spre castel pe o linie de trepte, prin grădina care înconjură castelul și oarecum îl ferește de ochii curioșilor.
Proprietarii de astăzi îi caută un stăpân care să-i redea strălucirea de altă dată
Castelul de vânătoare Wesselenyi din Chiochiș este ridicat pe un singur nivel. Inițial avea peste 20 de încăperi cu diferite funcționalități, desfășurate pe 963 metri pătrați. Subsolul este și el generos, 483 de metri pătrați care pot găzdui, de exemplu, o cramă generoasă.
Actualii proprietari își doresc să îl vândă, dar nu oricui, ci cuiva care ar avea puterea financiară de a-l restaura și a-l pune eventual în circuitul turistic, respectând astfel și promisiunea făcută moștenitoarelor familiei Wesselenyi, care și-au dorit ca istoria acestui loc de poveste să meargă mai departe.
Castelul este înconjurat de o grădină întinsă pe 7900 metri pătrați și are toate utilitățile necesare: apă, curent trifazic, chiar și gaz.
În materialul video de mai jos puteți vedea imagini recente cu castelul și amplasarea acestuia, iar pentru mai multe detalii îi puteți contacta pe proprietari la numărul de telefon 0723500614.
În Bistriţa-Năsăud se găsesc 12 castele moștenite de la nobilii maghiari: castelul Hye din Ilişua, castelul Lazăr Imre din Sărata, castelul Rakoczi din Şieu Măgheruş, conacul Torma din Cristeştii Ciceului, castelul Wasselenyi din Chiochiş, castelul Haller din Matei, castelele Teleki din Posmuş şi Comlod, castelul Banffy din Urmeniş şi castelele Bethlen din Beclean, Arcalia şi Cristur Şieu. Puţine dintre ele mai sunt însă funcţionale şi mai pot fi vizitate astăzi.
Pentru exactitate, în Județul Bistriţa-Năsăud se găsesc 14 castele medievale moștenite de la nobilii maghiari și anume:
1. Castelul Bethlen din Arcalia – In prezent apartine de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca;
2. Castelul Bethlen din Cristur-Sieu – in paragină;
3. Castelul Bethlen Andras din Beclean – In prezent găzduieste Grupul Scolar Agricol;
4. Conacul Bethlen Bela din Beclean – construit in 1929, azi functionează ca sanatoriu;
5. Castelul Bethlen Pal din Beclean – in care a functionat Primaria orasului;
6. Castelul Fekete din Sieu Odorhei – construit in 1812, găzduieste Primaria comunei;
7. Castelul Haller din Matei – construit in 1764, găzduieste Primaria comunei;
8. Castelul Hye din Ilisua – Preventoriu TBC din anul 1952;
9. Castelul Rákóczi-Bánffy din Urmenis – construit 1641, retrocedat, in prezent ruină;
10.Castelul Sombory-Lázár din Sarata – construit 1835, vândut unor italieni in 2012;
11.Castelul Teleki din Comlod – construit 1756, de vanzare, in prezent ruină;
12.Castelul Teleki din Posmus – construit 1752, in prezent in renovare;
13.Conacul Torma din Cristestii Ciceului – construit 1593, in prezent ruină;
14.Castelul Wesselényi din Chiochis – construit 1761, retrocedat, in prezent ruină.
Miklós Wesselényi a fost un important om politic liberal maghiar, liderul opoziției progresiste din Ungaria și Transilvania, membru al Academiei Ungare de Științe, născut pe 30 decembrie 1796 la Jibou, Sălaj, România – decedat pe 21 aprilie 1850,la Pesta, din fostul Imperiu Austriac. Miklós Wesselényi s-a bucurat de popularitate în rândul oamenilor simpli, români, maghiari și sași deopotrivă, dat fiind faptul că a luptat pentru eliberarea iobagilor. A oferit un exemplu personal în această direcție, eliberând din iobăgie țăranii de pe domeniile sale, deși legea nu-l obliga la un asemenea act. Pe moșiile sale a introdus metode moderne de lucru al pământului, a adus vite și cai de rasă, a ținut concursuri de cai și a organizat dresajul câinilor.
In municipiul Zalău se află Grupul statuar dezvelit în data de 18 septembrie 1902 care îi reprezintă pe contele Miklós Wesselényi și pe țăranul Samson Pop din satul Rona. Monumentul a fost realizat de sculptorul János Fadrusz cel care a realizat si Ansamblul monumental Matia Corvin din Cluj,