Românii de pretutindeni au urmărit cu sufletul la gură Dakar 2022. La start s-au aliniat și două echipaje cu bistrițeni care au reușit să treacă linia de final.
Cursa din deșertul Arabiei Saudite, Dakar 2022, a fost urmărită cu sufletul la gură de românii de pretutindeni. Bistrițenii au fost cu atât mai mândri, cu cât la start s-au aliniat două echipaje cu trei bistrițeni:
- Mihai Ban – pilot și Cheloo – copilot
- Iacob Buhai – pilot și Tudor Turdean – copilot
„Nimeni nu s-ar fi urcat în avion, să pornească spre cursa din Dakar doar cu atâția bani în buzunar câți aveam noi”, a povestit Mihai Ban despre nebuneasca lor cursă.
Mihai Ban și Tudor Turdean au fost prezenți în emisiunea Bistrițeanul LIVE, unde au povestit despre CUM s-a văzut cursa prin ochii lor
Cei doi au recunoscut că au fost cei mai săraci concurenți. Nu au avut asistență rapidă în teren, acesta fiind motivul pentru care au decis să meargă împreună.
„Ne-am ajutat între noi de peste 20 de ori. Iacob a numărat, el știe exact”, au povestit cei doi.
Nopțile în deșert au fost friguroase
„Eu am fost cel mai norocos, dormind în mașină, în cabină, că doar era mașina mea. Ceilalți dormeau în cort amplasat afară sau sus pe mașină. Uneori chiar și în câte doi saci de dormit”, a mai spus Mihai Ban.
Din fericire au găsit înțelegere la celelalte echipaje. Au fost ajutați gratuit, chiar de campion.
„Iacob a avut mai multe piese de schimb la el. Noi nu am avut așa multe. La un moment dat, pentru un furtun, am mers chiar la cel e a câștigat Dakarul. I-am cerut și așteptam să îmi spună un preț. Mi-a dat pe gratis. Și au fost și alte piese pe care le-am primit gratuit. Deci am găsit înțelegere și ajutor de la celelalte echipaje. Dar așteptăm și facturi de la piese cumpărate… Avem emoții”, a povestit Mihai Ban.
În timp ce alți concurenți aveau câte 160 de mecanici, bistrițenii au avut doar TREI mecanici la două mașini.
„Cred că mecanicilor le-a fost cel mai greu. Ei lucrau noaptea, aveau de strâns, etc. Dar am avut mecanici buni”, au povestit Mihai și Tudor.
O zi „obișnuită”, în infernala cursă DAKAR
În fiecare seară știau ora la care pornesc la drum pentru următoarea etapă.
„Aiurea a fost faptul că erau unii, sponsorizați, care aveau prioritate. Adică și dacă îi întreceam, ei porneau înaintea noastră. Deci erau mașinile respective, apoi camioanele lor de asistență și apoi noi, în ordine. Când pornești după 200 de mașini, care au lăsat urme, nu e ușor”, au povestit bistrițenii.
Astfel, în funcție de ora la care porneau în următoarea zi, își planificau orele de somn.
„Profitai din plin de cât puteai să dormi. Era foarte obositor”, a explicat Tudor Turdean.
Dimineața, era un loc special unde puteai să mănânci micul dejun, iar apoi aveai „cafea la discreție, oriunde”.
Înainte de plecare, la fiecare START, erai controlat, verificat inclusiv dacă echipamentul de pe tine e omologat. Mihai și Cheloo au primit inclusiv o amendă de 1.000 de euro deoarece au uitat să pornească un extinctor. Au fost nevoiți să o achite pentru a putea continua cursa.
„Apoi, aveai etapa de legătură. Cea mai scurtă etapă a fost de 90 de km. Dar putea fi și de peste 300 de km. Ei bine, aceasta era pe asfalt și aveai un timp maxim în care o puteai parcurge. Apoi urma proba specială, prin deșert…”, au povestit Mihai și Tudor.
Răni, praf și… surprize
Cursa în deșert a fost o adevărată provocare. Praful le-a dat mari bătăi de cap. Iar apoi au apărut și rănile.
„Chiar dacă erai tot legat în centuri, te zgâlțâia bine de tot. Și la un moment dat îți făcea răni. Dacă la început nu le băgai în seamă, apoi intra praful și simțeai că e rană acolo”, a povestit Tudor Turdean.
Nisipul din deșert era fin „ca făina de mălai” și se ridica foarte ușor, iar dacă nu bătea vânt, obtura orice vizibilitate.
„Așa am pățit când ne-am lovit mașina. Efectiv se ridicase praful, nu am mai văzut nimic, și numai ne-am trezit în copac”, a explicat Tudor.
Cei doi bistrițeni au admis că și după întoarcerea acasă, o vreme au continuat să simtă praful acela în nări.
Au ajuns la FINISH. Unii plănuiau concedii, ei numărau banii și se gândeau… la muncă
Ambele echipaje au trecut linia de finish.
„N-a fost neapărat o bucurie. A fost așa… un sentiment că… am terminat. Oarecum parcă am fi vrut să mai dureze. Câteva zile cred că am mai fi rezistat”, a povestit Mihai Ban.
După finalizarea concursului, ceilalți își plănuiau concedii „de revenire”. Bistrițenii își calculau banii, să se convingă că vor ajunge pentru întoarcerea acasă.
„Eu mai aveam 300 de euro în buzunar, Cheloo vreo 500. Și dacă alții au plecat în concediu, noi ne-am întors la lucru a doua zi după ce am ajuns acasă”, a povestit Mihai Ban.
Vor să mai participe și speră să atragă și sponsori pentru acest sport. Tudor ar vrea să participe ca și pilot.
Mai multe detalii inedite despre cum s-au simțit bistrițenii la DAKAR 2022 puteți descoperi urmărind întreaga emisiune, mai jos:
