S-a reîntors la Bistrița, după 11 ani de pauză. În acest interval a lucrat la spitale din Franța, dar și într-un program de doi ani, în Pakistan. „Aici avem bloc operator mai bun decât aveam în Franța. În Pakistan eram cu poliția lângă mine, dar aveam numai operații interesante”, a povestit chirurgul Sever Moldovan.
Prezent în emisiunea LIVE Bistrițeanul,ro, chirurgul Sever Călin Moldovan s-a arătat încântat de ce a găsit la Spitalul Județean Bistrița. Asta după 11 ani de pauză.
„Profesional mă simt foarte bine și am și termene de comparație”, a explicat chirurgul, care a profesat atât în Franța cât și în Pakistan.
PUNCTE FORTE, comparativ cu Franța
Deși poate e greu de crezut, Sever Moldovan a explicat că sunt lucruri în care Spitalul Județean ia fața celor din Franța.
„Aici avem resurse de care nu dispuneam în Franța, avem o flexibilitate extraordinară. Durata de așteptare până la intervenție e mult mai scurtă aici. Avem niște asistente instrumentare fabuloase. Acolo, tot la 6 luni se schimba personalul, și trebuia să îi reinstruiești. Unii evoluau mai repede, alții mult mai lent. Organizarea la blocul operator era și mai puțin flexibilă”, a explicat chirurgul.
Acesta a accentuat faptul că e frustrant să poți să ajuți un număr mare de pacienți și să ajungi să-i operezi doar pe o treime din câți ai putea.
„Aveam zile în Franța când mă simțeam subutilizat. Era foarte mare timpul de transfer a pacienților între intervenții. Personalul avea pauză de masă. Am văzut chirurgi care puneau un câmp peste organele pacientului, mergeau, mâncau, și apoi veneau să-și continue operația. DAR, aici avem un bloc operator cu 8 săli, ultramodern, mult mai modern ca ce aveam în Franța. Posibilitățile tehnice sunt mult mai mari aici”, a mai spus Sever Moldovan.
PUNCTE SLABE, comparativ cu Franța
„Ce mi se pare perfectibil, aici, e că dincolo, spre exemplu, aveam zile când operam, aveam zile când nu. Când doar consultam. Și asta, întrucâtva, ne-ar ajuta să ne organizăm mai bine. Dar la Bistrița e imprevizibil numărul de urgențe. Avem foarte mult de lucru pe urgențe. Trebuie să facem gărzi”, a explicat chirurgul Moldovan.
Un alt minus ar fi locurile de consultații. Acestea, așa cum ar trebui să fie, nu ar exista în Spitalul Județean. Ci doar la Policlinică.
„În Franța aveam birouri la care le puteam închide ușa. Ne concentram la textul epicrizei, făceam codajele. Ori aici e doar o sală, fabuloasă, unde se întrunește comisia oncologică”, a explicat chirurgul.
Un alt lucru care trage totul în jos e… birocrația.
„În Franța nu ne sufoca birocrația. În România nu există profesiunea de secretar medical. Când făceam o operație, luam dictafonul, dictam ce am făcut, secretara își punea căștile și transcria. Pe adresa de intranet îmi transmitea textul pe care eu îl verificam. Puteai din sala de operație să dictezi o foaie de ieșire telefonic. Pentru că acolo există taxiuri convenționate, care transportă pacientul de acasă la spital sau invers. Și acestea sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. Ori alea, sau ambulanța, nu au vreme să aștepte să ieși tu din operație”, a explicat Sever Moldovan.
Tot birocrația îi „omoară” și când e vorba de achiziționarea de echipamente.
„Apoi, avem dosare în care trebuie să scriem același lucru de câte trei ori în locuri diferite. ACELAȘI TEXT. Scriem anumite lucruri de mână. Și e o chestiune la nivel național, nu numai la Spitalul Județean Bistrița”, a spus chirurgul în cadrul emisiunii.
Aici, oarecum, birocrația încurajează… lenea.
„Mai e un lucru. O colecistită, spre exemplu, dincolo o făceam în ambulatoriu. Dimineața îl operam și seara îl lăsam acasă. Dar aici, din cauza birocrației, e altfel. Dacă să spunem, operezi unul azi, pe care-l lași acasă, unul mâine și unul pomâine, primești, de exemplu 400 de lei de caz rezolvat, deci 1200 de lei. Dar la noi, dacă-l internezi azi, mâine îl plimbi pe la cardiolog și apoi îl operezi în a treia zi, statul de «recompensează» cu 1850 de lei, de pacient, pentru serviciile hoteliere, că ai inclus personal de noapte etc. Deci la noi, dacă vrei să fii mai eficient, ești în pierdere. Deci sistemul mă încurajează să fiu leneș”, a explicat Sever Moldovan.
Acesta a mai explicat că dincolo echipele erau mult mai mici: 2- 4 chirurgi. Aici ar fi 7 chirurgi la chirurgia generală. În Franța, un serviciu cu 26 de paturi era mare. Aici sunt 75 -80, cu tot cu neurochirurgie, chirurgie pediatrică, cardiacă.
„Stăm chiar foarte foarte bine și mă surprinde că nu se cunoaște asta”, a spus mirat medicul.
Spitalul Județean Bistrița 2008 vs 2019
Doctorul chirurg Sever Moldovan a explicat că s-au schimbat multe la Spitalul Județean, față de cum l-a lăsat.
„Avem gardă de neurochirurgie. E ceva extraordinar. Atunci nu exista CT nici la stat, nici la privat. Acum, dacă vine pacientul cu lovitură la cap, e automat trimis la CT”, a spus chirurgul.
Acesta a lăudat echipa de chirurgi existenți.
„Când am venit eu se făceau operații pe oncolgie foarte multe, la un nivel extraordinar. Ce nu se făcea erau rezecțiile de ficat pentru tumori. Dar dintotdeauna s-au făcut la Bistrița intervenții extraordinare. Chiar și plagă cardiacă. Colegii mei sunt chirurgi experți care au o activitate operatorie importantă și o experiență foarte mare. Pacientul când vine la Bistrița, oricare ar fi medicul de gardă, nimerește bine. Eu m-aș lăsa operat de oricare dintre colegii mei, chiar dacă sunt și mai tineri. Avem și radiologi foarte buni. Și aparatură de ultimă generație”, a explicat Sever Moldovan.
S-ar întoarce în Pakistan, DOAR pentru că acolo avea operații interesante
Doctorul Sever Moldovan a fost doi ani într-un spital din Pakistan, dintr-o zonă săracă.
„Am fost cu o echipă ce se ocupa de chirurgie hepato-pancreatico-biliară și transplant. Eu am fost în acea echipă ca să dezvolt chirurgia pancreasului și a tumorilor de ficat. Aveam și cazuri de chirurgie oncologică mai dificile. Rolul meu a fost și să îi învăț să lucreze în chirurgie laparoscopică avansată”, a explicat chirurgul.
Acesta a spus că are doi colegi care au învățat de la el o tehnică aparte de lucru. Și că împreună au făcut rezecții centrale de ficat.
„Ce era frumos acolo era că aveam exclusiv operații interesante. Activitate de asta obișnuită, o hernie, colecistectomie, apendicectomie, nu am făcut deloc. M-aș întoarce acolo, dar nu ca să locuiesc. Eram sub pază armată. Era un pluton de poliție care ne păzea. Nu m-am simțit vreodată amenințat. Dar te însoțeau doi polițiști și ca să traversezi curtea spitalului. Iar ca să mergi la cumpărături, era un vehicul asigurat cu șofer și patru polițiști. Ei se temeau să nu fim răpiți, sau ceva de genu”, a povestit chirurgul Moldovan.
Mai multe despre activitatea sa de chirurg, viața în Franța și în Pakistan, și experiențele sale, în video de mai jos:
[arve url=”https://www.facebook.com/bistriteanul.ro/videos/550552672449055/” /]
