Betak produce parapete metalice sau de beton și electrozi utilizați atât în infrastructura de transport curent electric, cât și în infrastructura rutieră. Compania are 215 angajați în Bistrița, o cifră de afaceri de câteva milioane de euro și un profit de 1,3 milioane de lei înregistrat anul trecut. Totul a început în 1995, într-un garaj închiriat, în care directorul era și singurul muncitor:
Caius Bulea, directorul general Betak Bistrița, a fost invitat zilele trecute la emisiunea Afaceri, Oameni, Valori – moderată de Iulia Stupinean la Bistrițeanul Live – și a dezvăluit câteva detalii inedite despre începuturile tumultuoase ale companiei.
„Sunt fizician de profesie. Am terminat Facultatea de Fizică la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj. A fost o școală grea. UBB este și cea mai veche școală din România, fiind înființată în 1581 de Ștefan Bathory, principe al Transilvaniei pe atunci și rege al Poloniei. Vă dați seama ce ascendență are Universitatea Babeș-Bolyai…!?
În această facultate au absolvit niște personalități colosale, precum Hermann Oberth, în 1923, elev al profesorului Augustin Maior. Împreună cu Von Braun, Oberth a contribuit la construirea primei rachete de mari dimensiuni…
Universitatea Babeș-Bolyai a fost și este o școală deosebită. Era colegiu iezuit la origine, avea dreptul de a acorda titluri de magister și doctor și avea două secții de filosofie și religie. Plecând de acolo, chiar înveți să iei lucrurile în serios”, a recunoscut, Caius Bulea.
Timp de aproape 10 ani, Caius Bulea a lucrat într-un laborator de cercetare, la Intreprinderea Metalurgică Beclean (cum era numită pe vremuri). A fost cel mai mare exportator înainte de 89 din județ.
„Am învățat foarte mult acolo, lucrând într-un laborator pe produse metalurgice de nișă și produse de ultimă generație, am învățat foarte mult.
Până în 1995 am lucrat acolo, când intreprinderea a ajuns falimentară și nu s-au mai găsit fonduri de niciun fel…”
Betak a început într-un garaj închiriat: Politica pașilor mărunți
Atunci a fost momentul în care Caius Bulea a decis să înceapă o afacere mică, într-un garaj închiriat. „Aveam o instalație mică artizanală de zincare electrolitică, de galvanizare. Am lucrat singur timp de doi ani. Eu eram și directorul general și muncitorul numărul 1. Apoi am început ușor ușor să cresc… ”, și-a amintit Caius Bulea.
Cu seriozitate și perseverență, lucrurile au început să se dezvolte de la sine. „Nu au fost salturi foarte mari. A fost politica pașilor mărunți. Trebuie să fii perseverent și serios…”, a mărturisit Caius Bulea.
În 1999, Comelful a scos la licitație niște spații industriale, niște hale în care se depozita fier vechi. Nu s-a prezentat nimeni la licitație, însă Caius Bulea, însuflețit de curajul oricărui tânăr – cu bani împrumutați de la bancă – și-a cumpărat acolo un spațiu.
„Atunci s-a produs intrarea mea în zona industrială. Începutul industriei în Betak. Până atunci totul a fost un fel de manufactură. Practic, activitatea serioasă a început în 2000, pe o instalație de benzi de concepție proprie, brevetată. Cu această instalație am început practic producția la nivel industrial…”, a mai povestit Caius Bulea.
În Betak Bistrița există deja, de altfel, foarte multe brevete, cereri de brevete, mărci, brevete europene, desene de tot felul. Inclusiv directorul general Caius Bulea are o mulțime de brevete la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci din România. Activitatea creativă este foarte intensă la Betak, acesta fiind și motivul pentru care compania a ajuns la un nivel atât de înalt în momentul de față.
Un episod neplăcut, în istoria Betak: „O provocare de viață și de moarte”
Caius Bulea a vorbit și despre una dintre marile încercări și provocări cu care compania sa a fost nevoită să se confrunte.
„Am fost protagoniștii unei întâmplări interesante, acum mai bine de 10 ani. Unul dintre vecinii din zona industrială și-a trimis un proiectant la noi în fabrică noaptea. A făcut desene, schițe și măsurători la instalația pe care noi lucram benzi. Lucrurile s-au finalizat într-un proces care a durat vreo 5 ani.
Evident că am câștigat, pentru că instalația deținea brevet de invenție. Firma respectivă a dat faliment în final, ca și vecinul care și-a trimis proiectantul, de altfel. Cred că acesta a fost pragul pragurilor. Altfel, lucrurile ar fi derapat într-un mod neplăcut. Acum 10-15 ani lumea era altfel…
A fost o provocare de viață și de moarte pentru noi toți. Au fost și alte provocări care ne-au potențat într-un fel creativ… Atunci, în cazul acelui episod de concurență neloială, s-a dovedit că oamenii nu sunt perfecți. Sunt, în cel mai bun caz, perfectibili…”, a mai spus Caius Bulea.
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/Ehh2fVgOQ8A” /]
