O impresionantă colecție de colinde tradiționale a fost recent lansată de Anamaria Marti și Domnica Dologa.
Anamaria Marti colaborează de vreo doi ani de zile cu Domnica Dologa, când vine vorba de colinde. „Ne leagă faptul că ținem mult la tradițional. Ne-am spus să nu colindăm singure,fiecare de capul nostru. Ci împreună, pentru că așa e mai frumos… Ne-am dat seama că ne potrivim și că ne plac colindele autentice. Variantele cât mai simple, fără îmbunătățiri”, ne-a mărturisit Anamaria Marti.
„Fiind mai tânără, eu nu am avut parte de colinde tradiționale pe care să le aud în sat. Având în vedere că am făcut și Academia de Muzică din Cluj, am avut acces și am apelat la culegeri mai vechi. Doamna Domnica Dologa a venit cu experiența legată de autentic. Ea le știa din satul natal sau de pe Ilve…”, a explicat Anamaria Marti.
„Sunt opt colinde tradiționale înregistrate de mine și de Anamaria Marti, la un studio din Bistrița. Anamaria le-am postat pe Youtube. Nu le-am mai pus pe CD pentru că ar fi costat foarte mult.
A cules și Anamaria Marti, a găsit câteva cu totul speciale în niște culegeri foarte vechi. Am cules și eu – de exemplu Colindul Cerbului eu l-am auzit la o bătrână din Mocod. Anamaria o știa din Feldru. Am tot discutat și ne-am pus de acord până la urmă să cântăm melodia de la Feldru. Circulă diferite variante, unele mai rare. Am și eu o culegere de colinde foarte faină, din perioada interbelică. Ne-a dat ceva bătaie de cap, pentru că vocile noastre sunt diferite ca timbru… Dar până la urmă am reușit”, ne-a povestit Domnica Dologa.
Anamaria Marti ne-a povestit că cea mai dragă îi este într-adevăr Colinda Cerbului.
„A fost culeasă chiar din comuna mea natală, din Feldru. Pentru mine a fost foarte emoționant s-o descopăr într-o culegere de prin 1910.
În timpul facultății, am cântat în Ansamblul Icoane, coordonat de Ioan Bocșa. Aveam în repertoriu colinde arhaice din diferite zone, numai de la noi – nu. M-am mirat cum de nu avem și la noi în zonă asemenea colinde. Am început să caut prin culegerile vechi și într-un final am dat și peste colinda Cerbului. Mi-a rămas în inimă și mi-e foarte dragă…”
„Cel mai important este că am colindat așa cum colindau pe vremuri bătrânii din satele noastre… În stilul acela vechi. Nu ritmate, ci mai rar, mai așezat…
Este revoltător ce se întâmplă acum cu colindele. E revoltător felul în care s-a denaturat colindul la noi. Toate sunt pe ritmuri de joc, sau nici nu mai seamănă cu colindele bătrânilor. Nu zic că ar trebui să rămână lumea încremenită într-un timp străvechi… Dar totuși… Un pic de respect pentru bătrânii de demult tot ar trebui să existe. Nu se poate altfel…”, subliniază Domnica Dologa.
„Eu locuiesc acum la țară. Pe-aici mai vin copiii la colindat. Dar nu știu decât o colindă mică, poate și aia învățată de la televizor… Dar măcar vin copiii la colindat. De pe-acum adunăm bani mărunți pentru ei. Dar să știți că eu am prins în copilăria mea și bătrânii satului mergând la colindat noaptea. Pe înserat se porneau la colindat copiii și feciorii.
După ei, noaptea târziu ieșeau la colindat bătrânii.
Încă îmi amintesc, mi-a rămas în minte ritmul și felul lor de a colinda… Nu aveau nici măcar clopoței, aveau doar vocile alea impresionante. Pur și simplu mergeau și vesteau Nașterea lui Iisus Hristos. Atât.
Nu cu taragot și trompetă sau orchestră, ca acum…”, ne-a mai mărturisit Domnica Dologa.
„Vrem să rămână niște lucruri autentice după noi. N-am făcut mare vâlvă, pentru că sunt mai mult pentru sufletul nostru. Dar noi încă mai credem în ceea ce facem. Și sperăm că cineva le va mai și asculta. Sau poate chiar le va și învăța…”, a mai spus Domnica Dologa.
