Pe Valea Ilvelor, de Crăciun se păstrează încă un obicei unic: costumaţi în capre şi urşi, acoperiţi cu cergi şi conduşi de o cătană, Belciugarii pornesc să vestească Naşterea Domnului. Pe alocuri, se colindă şi prin cimitire…
Se crede că Belciugarii – cum sunt numiţi tinerii care ies pe uliţele satelor, pe Valea Ilvelor, ca să vestească Naşterea Domnului – vor aduce totodată belşug şi bogăţie în casele pe care le colindă.
Este unul dintre obiceiurile care se păstrează din generaţie în generaţie şi presupune un grup de tineri, costumaţi în capre şi urşi, conduşi de o cătană. Înaintea lor, anunţându-le venirea, pornesc fetele la colindat, îmbrăcate în costume populare.
Etnografii susţin că obiceiul Belciugarilor este unul de origine greco-romană şi nu are nimic de-a face cu creştinismul, însă este acceptat de preoţi deoarece conţine texte amuzante. Locuitorii de pe Valea Ilvelor abia îi aşteaptă pe Belciugari, cu atât mai mult cu cât au parte de un asemenea spectacol o singură dată pe an, de Crăciun.
[arve url=”https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FPALATUL.CULTURII.BISTRITA%2Fvideos%2F1923864871043506%2F&show_text=0&width=560″ /]
O colindă veche de 200 de ani…!
Pe Valea Şieului, în comuna Monor – vedeta este o colindă veche de 200 de ani.
Colinda care vesteşte naşterea lui Iisus s-a păstrat prin viu grai şi este interpretată numai de bărbaţi în seara de Ajun. Se numeşte „Vineşul mare” şi se cântă pe două voci de bărbaţii împărţiţi în două grupuri.
Este datoria fiecărui fecior să înveţe colinda transmisă de la tată la bunic, fiind considerată „colinda gazdei”: bărbaţii o cântă numai la casele celor mai gospodari oameni din sat.
La colindat prin cimitir…!
În vechile sate săseşti din Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului, înainte de a porni pe la rude la colindat, oamenii trec mai întâi pe la cimitir pentru a-şi colinda morţii. Pe Valea Bârgăului, sătenii duc la cimitir chiar şi o creangă de brad împodobită, mâncare şi vin pentru cei plecaţi dintre noi.
În Jelna, de pildă, înainte de a porni la colindat, oamenii trec mai întâi pe la cimitir.
Odată cu lăsarea întunericului şi până după miezul nopţii, sătenii se îndreaptă spre cimitir, unde aprind lumânări în memoria celor dispăruţi, se roagă şi îi colindă.
Etnologul Menuţ Maximinian confirmă că bunătăţile de sărbători erau împărţite şi cu „cei care vin nevăzuţi din lumea de dincolo în noaptea de Crăciun. Focul nu trebuia să se stingă din vatra cuptorului, şi de aceea se căuta un buştean gros care era pus să ardă toată noaptea, iar la masa de sărbătoare se obişnuieşte să se pună mâncăruri şi băuturi anume pentru sufletul morţilor”.
Pe Valea Bârgăului se face un pom, un fel de sorcovă – explică etnologul – care se împodobeşte cu bomboane de pom, alături de care familia duce la cimitir colaci, o felie de friptură şi vin, astfel încât şi cei plecaţi în lumea de dincolo să se bucure de sărbători.
Sursa Mediafax, Foto @ Monitorul de Cluj, Video @ Palatul Culturii
