Un arhitect din München care a lucrat și la Bistrița în anii 70 sare în apărarea fostului Cinematograf „23 August”. Michaela Bonfert ne-a trimis pe adresa redacției câteva rânduri, subliniind că „este dureros pentru evoluția unei comunități orășenești să renunțe așa ușor la un element important din istoria sa…”
Michaela Bonfert este arhitectă stabilită acum în München, Germania. A lucrat la Bistrița în anii 70, apoi la Protecția monumentelor din cadrul Muzeului de Istorie al Transilvaniei, unde a început colaborarea cu dr. Wollmann.
Este vorba despre eruditul cercetător și arheolog Volker Wollmann care a prezentat şi la Bistrița, în anii trecuți o monumentală carte intitulată „Patrimoniului preindustrial și industrial în România”. De la Volker Wollmann a aflat și arhitecta Michaela Bonfert despre discuțiile create la Bistrița, în jurul fostului cinema „23 August”.
„Înregistrez de mai multă vreme, în multe orașe din România, tactica investitorilor sau chiar a organelor locale, de a lăsa să se ruineze clădiri valoroase, pentru ca să elibereze terenul pentru clădiri mari ce le aduc câștig uriaș momentan. Fără să țină cont de istorie, tradiție, valoare de ansamblu, etc. Se pierd ori s-au pierdut deja multe valori cu substanță construită de neînlocuit, care ar fi putut da sau întări flairul unui ansamblu…
Îmi pun deseori întrebarea: câți turiști vor veni la Bistrița să vadă viitoarea clădire a parcării? Și câți ar năvăli să urmărească un eveniment cultural în centrul istoric, în care clădirea în cauză ar juca un rol important?
Este dureros pentru evoluția unei comunități orășenești când se renunță așa ușor la un element important din istoria sa. Intenția de salvare a clădirii din Bulevardul Republicii nr. 35 din Bistrița, vechiul cinematograf Omnia, apoi 23 August, prin sensibilizarea publicului pe cale mediatică este deosebit de meritorie. Mă alătur acestei intervenții de salvare, aducând în continuare și câteva motivații…”, ne-a transmis arhitecta Michaela Bonfert.
Înlăturarea unei importante clădiri vechi dintr-un centru istoric și înlocuirea cu o parcare multietajată are consecințe dezastruoase pentru tot ansamblul – consideră arhitectul din München.
Michaela Bonfert completează că – prin apariția unei parcări, în zonă – se „introduce în sensibila volumetrie medievală un volum uriaș care distruge armonia ansamblului – greșeală recunoscută de urbanismul european de după război”.
În plus, nu se respectă zona de protecție a monumentelor declarate aflate în ansamblul „Cetatea medievală a Bistritei”, conform legislației în vigoare – adaugă specialistul.
„Se introduce în centrul istoric o funcțiune cu consecințe negative în protecția mediului. În orașe cu atracție turistică, parcarea autovehicolelor rămâne în afara centrului istoric (ex. Rothenburg o.d. Tauber, Germania, etc), eliminându-se poluarea și asigurându-se totodată și siguranța circulației pietonale”, mai subliniază Michaela Bonfert în demersul său.
Referitor la clădirea cinematografului (observații făcute pe baza imaginilor aflate pe internet) – arhitectul din Munchen constată transformări la fațade, atât în partea de clădire adăpostind sala mare cu loji și balcon, cât și la partea de clădire cu intrarea și foyerul:
- s-a renunțat la tencuiala decorativă, imitând zidăria cetății medievale, înlocuindu-se cu una plată, simplă
- s-au astupat aproape toate ferestrele de la diferitele niveluri, renunțându-se și la ancadramentele din tencuială,
- s-a renunțat la copertina în ogivă care proteja intrarea
Degradarile exterioare (asa cum apar din imaginile ultimilor ani) se manifesta la nivelul tencuielilor, fără o aparentă degradare a structurii.
Cauzele degradării actuale se pot identifica ușor pe aceste imagini:
– burlan întrerupt pe ca. 1,5 m pe fațada principală,
– circulație pietonală înlocuita de circulație auto prin pasajul III (care face legătura cu strada Lupeni), probabil fără o scurgere adecvată și provocând distrugeri în fațadele ambelor fronturi.
„Reabilitarea clădirii și amenajarea unui spațiu polifuncțional ar fi un câștig de cauză pentru animația și evenimentele culturale din Bistrița și – de ce nu? – chiar din Transilvania.
S-ar putea atrage si participarea unor fii si fiice celebre ale urbei, cum este Anita Hartig, soprana care a cântat pe marile scene de la Scala, Covent Garden, Metropolitan, München…”, ne propune arhitecta Michaela Bonfert din München.