A început să alerge așa, pentru distracție cu prietenii. Apoi s-a ambiționat să fie unul din cei 2% oameni din lume ce participă la un maraton. Weekendul trecut, a ajuns, pentru prima dată, la Maratonul Piatra Craiului. ”A fost o lecție de viață uriașă. Am vrut să mă opresc, dar a fost o decizie bună să continui” a explicat Simona Csillag, o bistrițeancă stabilită în Cluj.
S-a născut la Rodna, a făcut liceul la Bistrița, iar acum e inginer instalații sisteme de stingere incendiu, în domeniul construcțiilor, în Cluj Napoca. Simona Csillag nu a fost pasionată de sport, dar acum doi ani de zile a participat, pentru distracție, la Crossul divelor, alături de colegele de muncă.
”M-am distrat atât de bine la cursa aceea, încât am zis că mai vreau să fac chestii de genul. Așa că am început să frecventez grupul de alergători începători Cluj, în fiecare miercuri seara de la 8, alergam cu ei în parc. De aici, drumul a fost înainte. Am început să mă înscriu și la alte crosuri ce se organizau prin oraș cu colegii de la serviciu. Acum, alerg cam de trei ori pe săptămână! Miercuri, cu Alergători Începători Cluj în parc, fără de care nu aș fi participat niciodată la un maraton. Lunea, singură sau cu soțul, și mai am o alergare lungă în weekend. De obicei direct la concursuri” a explicat pentru Bistrițeanul.ro, Simona Csillag.
AMBIȚIE: să fie unul din cei 2% oameni ce participă la un maraton
Începe să iubească alergatul, iar dragostea față de munte o determină să se pregătească pentru astfel de competiții. Mai mult, citind că sub 2% din populația lumii bifează participarea la un maraton, în viață, se decide să facă parte dintre ei.
”Din primăvară am început cu MSG Apuseni, acolo am avut primul semimaraton montan. După Apuseni, mi-am propus să fac și un maraton. Așa că m-am înscris la mai multe semi-uri montane, mai mult ca antrenament pentru maraton. Am ales să fac maraton montan pentru că îmi place muntele și natura la nebunie, mă încarc cu energie după fiecare drumeție sau alergare montană. Am bifat 4 semi-uri montane, unul chiar în BN (Tibles Maraton), și două maratoane: Via Maria Theresia (tot în BN, în Călimani) și MPC în Piatra Craiului” a explicat bistrițeanca.
Înscrierea la Maratonul Piatra Craiului nu e asigurată prin plata unei taxe de participare. Ci se face o selecție riguroasă, iar cei care ajung să participe trebuie să aibă bifate minim 3 curse de alergare montană.
TRAGEDIA de la MPC, prin ochii Simonei
Din nefericire, la Maratonul Piatra Craiului, muntele și-a luat tribut două vieți. A unui medic din Cluj și a unei femei din Hunedoara. Deși a fost tentată să renunțe, mai ales după ce a trecut pe lângă intervenția de salvare a clujeanului, a continuat.
”Eram sus pe vârf, la Șaua Funduri, când am auzit de accident. I s-a spus supraveghetorului de traseu că cineva a căzut și are pulsul slab. Am coborât destul de panicată, recunosc, porțiunile asigurate cu corzi și Marele Grohotiș, zona unde au avut loc accidentele, dar faptul că erau pe lângă mine și alți alergători și ne tot încurajam unul pe celălalt și aveam răbdare să trecem corzile pe rând, m-a ajutat să depășesc porțiunea aia urâtă. Pe urmă, la a cincea porțiune de corzi, am ajuns în dreptul lui Edi, alergătorul accidentat, unde salvamontiștii făceau ultimele pregătiri pentru a-l transfera cu targa. S-a mobilizat toată lumea să ajute cu ce poate, dar pe urmă ni s-a spus că e mai bine să depășim zona respectivă pentru a elimina blocajele de pe traseu. Așa că am mers mai departe către Plaiul Foii, la km 24, unde era un punct de finish și la care mă gândeam să mă opresc. Nu mă puteam gândi decât la acel alergător, toți pe traseu vorbeam despre aste, ne rugam să nu fie o chestie gravă. Apoi, erau tot felul discuții despre Diana (versantul ce urma să îl urcăm după Plaiul Foii, dacă continuam maratonul), ziceau alergătorii care mai participaseră la alte ediții că e foarte nasoală urcarea, că e lift. Eu eram tot mai convinsă să mă opresc la km 24. Am ajuns la Plaiul Foii, deja începea să iasă Soarele pe munte, era senin în sfârșit, corpul îmi era ok, chiar dacă psihicul îmi era la pământ. Iar Viorica Mălai (nume de referință în alergarea montană), voluntar la punctul de hidratare, îmi zice: Hai, bea un pahar de supă caldă și mergi mai departe! Ești în grafic încă! Mi-a dat atât de multă energie supa aia caldă și vremea frumoasă de afară, că am zis că nu renunț, am venit să fac maratonul și o să termin cei 41 km, nu rămân în Plaiul Foii. Și am continuat cursa, am ajuns și pe Diana, nu a fost chiar așa de lift cum se auzea. Ca și comparație, pentru iubitorii de munte, urcarea din Făgăraș, spre Negoiu, mi s-a părut mai dificilă. A fost o decizie foarte bună să continui, pentru că altfel aș fi rămas cu o părere urâtă și tristă despre MPC. Așa, alergând către finish, am putut să depășesc momentul tragic de mai devreme, să mă bucur umpic de munte și să văd și eu parte din Piatra Craiului, pe vreme senină” a povestit Simona.
Orice maratonist se expune la pericole, dar merită!
Simona recunoaște că maratoniștii se expun la pericole. Dar splendorile pe care le vezi, și mai ales că majoritatea evenimentelor de gen au în spate un caz nobil, face ca totul să merite.
”Până la MPC nu am conștientizat niciodată, că muntele poate fi periculos, mai ales pe vreme rea. Tot timpul am văzut doar partea frumoasă și energia bună pe care o iei de la munte, dar există și reversul medaliei, mai ales pe vreme rea. Lecția pe care am învățat-o la MPC a fost despre riscul exagerat pe care ni-l asumăm uneori pentru a ne satisface ego-ul personal, pentru a atinge o nouă culme în drumul nostru către ceva mai mult, fără să luăm în calcul ce resurse avem. Îmi dau seama că deși aveam echipamentul necesar și pregătire fizică pentru un maraton, nu sunt atât de experimentată pentru a depăși zonele de coborâre pe corzi. Lupta cea mai mare cu mine la MPC a fost acolo, în zonele de coborâre tehnice, unde nu era atât despre alergat, cât despre coborâre pe creastă. Până la urmă asta se întâmplă în cursele de alergare, acumulezi pe lângă km, experiență de viață, încredere, răbdare, înveți despre tine mereu, făcând lucruri pe care nu credeai că le poți face. De asta e frumoasă alergarea și mai ales cea montană! Pe lângă asta, prin participarea la concursurile montane ajung pe vârfuri sau munți în care nu am mai fost și mă bucur mult că am ocazia să particip. E o bucurie și le mulțumesc organizatorilor de concursuri de alergare montană pentru șansa de a străbate munți și locuri atât de frumoase, pe care altfel ar fi greu de ajuns. Particip la concursuri pentru atmosfera foarte faină din competiție, pentru a-mi demonstra mie că pot să închei următoarea provocare, ce mi se părea până atunci greu de atins. Cursa este cu mine, nu mă interesează nici pe departe podiumul sau premiile ” a explicat bistrițeanca Simona Csillag.
Sâmbătă, începând cu ora 10.00, în Cluj Napoca are loc în Parcul Mare o alergare în memoria lui Edi Kolcek, alergătorul clujean decedat în MPC.
