S-a renovat castelul Teleki din Posmuș, Bistrița-Năsăud. Inaugurare cu politicieni, că așa-i obiceiul pe la noi, poate și pentru faptul că din antichitate nu s-a inventat altceva în locul politicii. Nu știu ce relevanță electorală au astfel de prezențe, dar nici nu le poți ignora. La urma urmei, unii au muncit ca să ducă la bun sfârșit respectiva realizare și dacă au invitat și ceva prieteni, treaba lor. Este adevărat că n-au adus bani de-acasă, că neam de neamul politicienilor n-a făcut așa ceva, indiferent de partid și nume. Nici nu sunt obișnuiți. Ei duc bani acasă, salarii bune, dar nu noi i-am ales?

Un monument istoric renovat este un monument istoric renovat. Nu contează neapărat al cui a fost. Că a fost grof, boier sau mai știu eu ce vechil, relevanța este minimă. Nemții n-au distrus ce a construit Hitler, ci au amendat și amendează încă drastic folosirea simbolurilor naziste. Dacă americanii au ratat vreo autostradă când i-au bombardat, nemții de fraieri ce sunt au lăsat-o, ba mai mult au modernizat-o.

Statuile comunismului din fostele țări sovietice au fost demolate, dar nu muzeele, fabricile etc.

Noi însă, recurgem la istorie, la istoria aia care ne râcăie stomacul până dăm în gastrita ipocriziei. Un monument istoric este un reper și nu putem să ne întoarcem la descălecarea Sfântului Ștefan în Câmpia Panonică sau la legile care numeau românii națiune tolerată  întocmai ca armenii, evreii etc. Ar însemna să recurgem tâmp la argumente care astăzi nu-și au rostul. Ardealul a fost și a rămas întrucâtva  cosmopolit ca o lecție binefăcatoare a istoriei. Aaa, păi și sașii stateau în centrul Bistriței, iar românii la periferie. Și? Cum putem noi schimba acest fapt? Răzbunându-ne pe urmași? Luându-i la șuturi? Lăsând în paragină sau distrugând clădiri istorice?

Istoria nu se învață doar din cărți. Copiii tinerii și chiar adulții vor ceva palpabil. Una este să citești în pagina 407 despre Castelul Teleki și alta să-l vezi aievea, să simți istoria, să o inspiri. Nu, nu sunt bani cheltuiți aiurea! Sunt bani cheltuiți cu cap, pe modul silence al înțelepciunii.

Închipuiți-vă că francezii ar fi distrus odată cu Căderea Bastiliei și castelele nobililor de pe Valea Loirei. N-au făcut-o, în ciuda faptului că o ducesă de la curtea regală ar fi spus: „Ce dobitoc este poporul. Dacă n-are pâine, să-si cumpere cozonac”. Monumentele istorice sunt parte din noi. Sunt în genele noastre naționale, în contemplarea aia turistică în trecut. Peste ani și ani, nimeni nu-și va mai aduce aminte ce speech-uri au fost la inaugurare, ci memoria va da ghes istoriei să ne rămână acolo, în suflet.

S-au cheltuit bani pentru reabilitare? Dar pentru punctele imbecile de informare turistică din comune, nu? Tot bani europeni. Și dacă la inaugurarea castelului a fost Radu Moldovan, Suciu, Ivan, Hunor, Romașcanu ce? Nu mai este frumos? Nu mai este o moștenire arhitectonică?

Mi-aduc aminte că, odată, pe timpul Ceaușeștilor, la Telecinemateca, Florian Pittiș, prezentând un reportaj istoric a spus: „Omul, nici nu ajunge bine într-un loc, că trebuie să pornească spre altul. Aşa trăim istoria”. De la un monument la altul. A fost interzisă vocea lui trei luni la televiziune. Nouă nu ni se interzice să mergem la castel. Ba chiar suntem invitați. De cei care l-au inaugurat. Nu cumva am evoluat și nu ne dăm seama?