Aflăm că încă de demult, în pădurile dese ale locuitorilor de pe aceste meleaguri se găseau căpriori, jderi, vulpi și alte sălbăticiuni. În anul 1800 încă erau strașnic de mulți zimbri, cerbi, căpriori, porci, iepuri, urși, lupi, jderi, vulpi… Partidele de vânătoare porneau, de obicei, de la Cușma. În anii ’30 şi ’40 era mai comod, fiindcă se călătorea cu automobilul. Începând din comuna Iad, drumul devenea o adevărată aventură…
…Iarna cu pușca nu mergeai mai departe decât pe Ivăneasa în Măgură, dar nu la vârf, ci mai în jos pe părăul lui Miron și al lui Sucilă, pe părăul Bindiului, a Cocheriului, a lui Andron, sub Piatra lui Doboș unde erau destule căprioare. Prin 1808, un sătean a prins în Piatra Leșului într-o singură zi 24 de cerbi…
Prin 1848 încă erau destule sălbăticiuni pentru bistrițenii pasionați de vânătoare care erau exemplar organizați în societăți de vânătoare.
Partidele de vânătoare porneau, de obicei, de la Cușma. În sat se ajungea în anii ’20 cu căruța trasă de cai, ceea ce însemna că jumătate din noapte erai pe drum. În anii ’30 şi ’40 era mai comod, fiindcă se călătorea cu automobilul. Începând din comuna Iad (actuala Livezile), drumul devenea o adevărată aventură și doar pe alocuri era posibil să circuli cu o viteză maximă de 20 de kilometri pe oră. Din Cușma îi aștepta pe vânători o partidă de călărie sau un marș de 1 – 2 ore. De abia după acestea ajungeau în zona unde urma să se desfășoare vânătoarea.
*****
Fragmentele de mai sus fac parte dintr-un impresionant volum intitulat „Românii din Bistrița. Studii. Documente. Mărturii”, coordonat de prof. dr. Mircea Gelu Buta și cercetătorul Adrian Onofreiu, de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud – volum prezentat la începutul acestei săptămâni la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița.
Este o dovadă a colaborării exemplare între public și privat, a precizat Adrian Onofreiu, de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud, remarcând că instituția în care lucrează a venit cu suportul documentar, oferind doctorului Mircea Gelu Buta toate informațiile și documentele necesare. „Capitolele de sport sau vânătoare în perioada interbelică sunt extraordinare și aduc un surplus de informație. Trebuie spus că lucrarea este o încercare temerară pentru faptul că aduce la lumină mărturii despre o populație care apare târziu în documente și care își face loc mai ales după Revoluția de la 1848-49, în perioada neoliberală – și în cetățile transilvănene… Este un proces care s-a derulat de-a lungul mai multor decenii care apoi s-a validat în 1918… Știm că primul primar român al Bistriței nu a fost ales democratic, ci impus printr-un artificiu legal, abia în 1934… Ar mai fi lucruri interesante legate de atitudinea românilor din Bistrița după 1918, față de cei care până în 1918 au deținut supremația asupra orașului și comitatului…”, a precizat Adrian Onofreiu, referindu-se la modul exemplar de aplicare a reformei agrare din 1921, în care nu s-a resimțit nicio urmă de resentiment față de ceea ce a fost până în 1918, dar și la fel de interesantul inventar al etniilor din Bistrița, realizat în 1924, care ar putea deveni el însuși o lucrare de sine stătătoare.
Zorin Diaconescu a prezentat numerosului public câteva nuanțe interesante referitoare la clișeele care circulă în istoria locală a orașului: „Se vorbea despre cum i-au alungat sașii pe românii din Bistrița… Nici vorbă de așa ceva. Sigur, or mai fi existat și tensiuni, așa cum există și într-o familie, dar românii s-au apropiat treptat de această așezare: mărginimea și la Brașov, și la Bistrița, și la Sibiu, și în alte părți dovedește că românii nu au privit cu agresivitate această așezare. Puteau să formeze un comando în munți și să vină din lună-n lună să atace cetatea până o făceau praf. Nu au făcut așa ceva pentru că nu aveau de ce. Mai mult decât atât, românii au urmat școli în alte limbi, iar asta nu a fost în detrimentul lor…”, a mai spus Zorin Diaconescu subliniind că detaliile fac diferența și pigmentează istoria locală – surprinsă în asemenea cărți cum a fost și impresionantul volum de Memorii ale deputatului Victor Moldovan, coordonată tot de Mircea Gelu Buta. „Nu este de mirare, este o consecință firească: această istorie a Românilor din Bistrița a fost aleasă să fie una dintre cele 10 cărți care vor fi expuse la Cluj în această iarnă drept cărți emblematice ale Centenarului Unirii”, a conchis Zorin Diaconescu.
Mâine, 11 octombrie, de la ora 17:00, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” au loc câteva întâlniri deosebite: de la ora 17:00 aici are loc Istoria și literatura susținută de Simona Antonescu, iar de la ora 18:00, cititorii au întâlnire cu Varujan Vosganian care își lansează la Bistrița volumul Statuia comandorului.
Foto deschidere @ Adevărul
