Sfântul Ioan Botezătorul prăznuit în 7 ianuarie este considerat cel mai important și ultimul profet din Vechiul Testament. Este singurul sfânt reprezentat în iconografie cu aripi de înger. Se spune că cine nu este vesel astăzi va avea necazuri tot anul.
Cu sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit în fiecare an, în 7 ianuarie, se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.
Ioan Botezătorul este considerat cel mai important și ultimul profet din Vechiul Testament. Este și cel care face legătura cu Noul Testament, fiind menționat în cărţile sfinte drept cel care a avut rolul de a pregăti oamenii pentru venirea lui Iisus Hristos.
Evanghelistul Ioan redă şi el mărturia Botezătorului: „Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu” (în 1, 33-34).
Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii.
Menirea sa a fost să-şi pregătească poporul pentru primirea lui Mesia şi să-L descopere pe Acesta lui Israel. Mesajul pe care Ioan Botezătorul l-a transmis a fost: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”.
La un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, Irod a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Salomeei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod pe care îl mustrase aspru pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada – soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară drept răsplată pentru dansurile ei – capul lui Ioan Botezătorul.
Proorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezatorul „Îngerul Domnului”, pentru misiunea de a-I pregăti calea (Mal. 3, 1). Iar Mântuitorul recunoaşte că Ioan este „îngerul” de care a vorbit Maleahi” (Matei, 11,10).
Ioan este numit înger întrupat pentru că el a ajuns să poarte în fiinţa sa semnele biruinţei asupra păcatului originar. Astfel, el nu-şi mai câştiga pâinea cu sudoarea frunţii. Evanghelistul Marcu povesteşte: „Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică” (Marcu 1,6)…
Cu aproape șapte secole înainte de Hristos, prorocul Isaia va profeți nu numai venirea lui Mesia, ci și apariția lui Ioan. Acesta avertiza despre „glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte să faceți cărările Lui.”
Ioan Botezătorul a fost astfel numit Înaintemergător şi pregătitor al căii Domnului.
Cu praznicul Sfântului Ioan Botezătorul se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, începute în 6 decembrie, de Sfântul Nicolae.
Peste 2 milioane de români îşi sărbătoresc astăzi onomastica, fiind botezaţi cu numele de Ion, Ioan, Ioana sau diminutivele şi variantele Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana.
Numele Ioan (nume iudaic Iohanan, prescurtat din Iehohanan) semnifică „Dumnezeu s-a milostivit”. La români este unul dintre numele cu cea mai bogată familie onomastică.
Ocrotitorul copiilor…
Pe 7 ianuarie, Sfântul Ioan Botezătorul este celebrat drept cel care a deschis o cale de comunicare între oameni și îngeri, cel care a întrevvăzut înaltul ideal moral și religios – subliniază profesorul și etnologul Vasile Filip, în volumul Sărbătorile ciclului social și calendaristic. Munci și zile în ținutul Bistriței și Năsăudului.
Acesta consemnează că „întru celebrarea Sfântului Ioan Botezătorul, în bisericile din Bistrița-Năsăud se sfințesc azi bucate de grâu, brânză, ouă și vin alb. Vinul roșu era evitat astăzi, pentru că amintește de sângele vărsat la decapitarea sfântului.
Bucatele sfințite erau consumate în familie. O parte era oferită sărmanilor.
Tot de sfântul Ioan se făceau pomeniri pentru rudele care au murit în condiții suspecte.
În zonele Ialomița, Constanța și Râmnicu Sărat avea loc așa-numita „cumetrie a femeilor”. Obiceiul era cunoscut și sub numele „Iordănitul femeilor” – o petrecere cândva cu accente orgiastice. Aici femeile în vârstă transmiteau celor tinere experiența lor în realizarea unei căsnicii fericite.
În unele zone din Transilvania și Bucovina, Ionii și Ioanele din comunitate erau duși la râu și udați – „botezați” prin stropire. Se organizau „mese ale moașelor” sau acestea își vizitau finele sau femeile pe care le-au ajutat să nască.
Ca sărbătoare a moașelor, de Sfântul Ioan se celebrează un duh generator de viață. Conform concepției tradiționale, acesta vine de dincolo de lumea vizibilă, din lumea strămoșilor – înțeleși ca rădăcini ale omului-copac.
Tot de praznicul sfântului Ioan Botezătorul se leagă și o anumită categorie de colinde, bine reprezentate pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Etnologul și profesorul Vasile Filip subliniază că aceste colinde se întâlneau până nu demult în zonele de câmpie ale județului, dar și în zona Ciceu-Beclean.
Într-o colindă înregistrată de autor în Chiuza, Sfântul Ion este pus în relație cu pasărea fără somn: „În grădina lui Ion / Toate paserile dorm / Numai una n-are somn…”
„Grădina lui Ion” trebuie înțeleasă aici drept grădina „de dincolo”, grădina paradisiacă din care Sfântul Ion coboară din când în când cu diferite misiuni.
Este colinda cu care se colindau toți Ionii, la Chiuza, dar și în alte sate de pe Valea Someșului. Înainte de asta, însă, în biserică, la slujba de dimineață erau „legați” cu o panglică la încheietură. Era semnul că după slujba religioasă, cei care purtau numele Sfântului Ioan erau nevoiți să ofere o masă rudelor și prietenilor care i-au „legat”.
Sfântul Ioan este considerat şi ocrotitorul pruncilor. Mamele îi închină rugăciuni astăzi, pentru a naşte copii sănătoşi şi frumoşi.
Se spune că cine nu este vesel de Sfântul Ioan va avea necazuri tot anul.
Pentru spor şi sănătate, sătenii de demult respectau tradiţia de a se stropi cu agheasmă pe faţă. O altă vorbă din bătrâni spune că, după această sărbătoare, se „botează gerul”. Frigul se mai înmoaie, iar vremea se mai încălzeşte.
Pe 7 ianuarie, nu se consumă vin roşu. Acesta amintește de martiriul şi suferinţele Sfântului Ioan. Sătenii nu foloseau deloc cuţitul în această zi, preferând să rupă pâinea cu mâna.
Foto @ Biserica Sfântul Ioan Botezătorul Bistrița
