Sărbătoare mare, azi, pentru credincioșii ortodocși și catolici! Este Sfânta Marie Mică, începutul operei de mântuire care, în raport cu întunericul dinaintea venirii Mântuitorului, este numită şi „ziua harului”. Ea semnifică totodată actul răscumpărării omului și marchează începutul bucuriei în lume, dar şi naşterea nădejdii noastre. Tradiția vorbește despre trei „zile sacre” care trebuie cinstite prin rugăciune și fapte bune. Ca să-şi apere copiii de tot felul de accidente, în ziua praznicului de Sfânta Marie Mică, femeile nu pregătesc mâncare gătită:
Mii de credincioşi sunt aşteptaţi azi la Mănăstirea Piatra Fântânele cu hramul Nașterea Maicii Domnului, acolo unde conform tradiției stabilite în ultimii ani, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei Andreicuț.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra 8 simbolizează veșnicia și viața. Provenind din ebraicul „Aia”, Maria ar putea fi tradus prin „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „-am”, deci „cea dragă”, „cea iubită”.
Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana (fiica preotului Matthan) trăiau în Nazaret, în Galileia, erau în vârstă şi fiind lipsiţi de copii erau priviţi de ceilalţi ca blestemaţi. Ioachim şi Ana nu s-au resemnat, îndrăznind să-i ceară lui Dumnezeu „imposibilul”: să fie părinţi, chiar şi la vârsta lor înaintată. Dumnezeu, în necuprinsa Sa înţelepciune, a făcut ca această ramură stearpă să aducă un rod fără asemănare: o fiică prin care să se împlinească făgăduinţa făcută oamenilor de Dumnezeu în rai. Prin naşterea acestei copile, bătrânul timp de lâncezeală în păcate apune într-un timp nou, al mântuirii, aşa cum viaţa stearpă a bătrânilor Ioachim şi Ana se încheie în bucuria şi nădejdea cea nouă, adusă prin naşterea fiicei lor. Așa cum au promis, Ioachim şi Ana au închinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfânt.
Nici superstiţiile nu lipsesc din această sărbătoare:
În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară şi toamnă: 8 septembrie este ziua în care unele păsări precum rândunelele îşi pregătesc călătoria spre ţările calde, iar gâzele şi reptilele se retrag în pământ. Este ziua în care se dă drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor şi se dă startul târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă.
Tradiţia populară a numit zilele de 7, 8 şi 9 septembrie drept „zile sacre” sau „cercurile Sfintei Mării”. De aceea, femeile care vor să nască uşor se roagă Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana, prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”. La fiecare praznic, „zilele sacre” trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de fapte bune sau daruri oferite săracilor.
Ca să-şi apere copiii de tot felul de accidente, în ziua praznicului de Sfânta Marie Mică, femeile nu pregătesc mâncare gătită: se crede că respectând acest obicei, copiii vor fi feriţi de accidente casnice, necazuri, arsuri, răceli și alte boli care i-ar putea poci.
Bărbaţii de pe la sate mai ales, din ziua de Sfânta Marie Mică îşi pun la păstrare pălăriile, până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor, iar în locul pălăriei ei vor purta căciuli.
În ziua praznicului, este bine ca fiecare gospodină să sfinţească la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale, să dăruiască o parte dintre ofrandele sfinţite şi săracilor, iar restul bunătăţilor să fie oferite familiei, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească acel cămin.
Cei care vor să li se împlinească o dorință, cei care își doresc bucurii nepieritoare, împăcare, liniște sau minte sporită și luminată se roagă azi în biserici care poartă hramul Nașterea Maicii Domnului:
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casă pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit-O, dătătoarea darurilor duhovniceşti, cea care de la cele lumeşti – la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici – primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa Preacinstitei Tale icoane…
Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, rîvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului.
Şi acum, maică prealăudată, dă-ne nouă buna sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, tu – care eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii.
Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău – laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor…
Foto @ Arhivă: Mănăstirea Piatra Fântânele
