Fiul părintelui Dumitru de la Susenii Bârgăului, care a murit săptămâna aceasta după ce a fost infectat cu Covid-19, a făcut publică o emoționantă scrisoare de rămas-bun, scrisă chiar de preot.
Părintele Dumitru de la Susenii Bârgăului a fost, cu siguranță, unul dintre cei mai iubiți preoți din județ. Preotul s-a stins săptămâna acesta, după ce s-a infectat cu Covid-19. Mai multe detalii AICI.
Fiul acestuia, Nicolae Ioan Pugna a făcut publică parte dintr-o emoționantă scrisoare scrisă de părinte înainte să meargă la cer.
„În mod special vreau să le trimit un cuvânt de dragoste nepoților mei care m-au vizitat constant și pe care i-am iubit mult. Voi fi alături de ei din Cer așa cum am fost și pe pământ. Nu trebuie decât să se gândească la mine și voi fi lângă ei, alinându-i, mângâindu-i, ajutându-i. Mă bucur că ultima voastră amintire despre mine este cea de la serbarea vârstei mele de 79 ani, când ne-am distrat foarte bine împreună! Chiar am și dansat cu voi și v-am dirijat corul când mi-ați cântat “La mulți ani!” Doamne ce bine a fost, cine ar fi crezut că va fi pentru ultima dată?
I-am iubit mult pe cei săraci și oropsiți, pe copiii lipsiți de posibilități și văduviți de dragostea părintească și în slujba cărora mi-am pus toată energia și bunurile mele și cărora le cer și lor iertare. Nu iertare pentru greșelile săvârșite în timpul activității față de voi, pentru care sunt sigur că am fost deja iertat, ci iertare pentru că am plecat prea repede de lângă voi și nu vă mai pot ajuta în continuare acum, când mai aveam atâtea de oferit!
Am lasat la urmă familia mea întru Cristos, copiii mei sufletești și frații mei întru credință, pentru care și cu care m-am rugat cu ardoare la Bunul Dumnezeu pentru iertarea pacatelor lor și pentru ca Dumnezeu să coboare în inimile și viața lor. Aceasta a fost flacăra primită de la Dumnezeu în inima mea, acesta a fost rostul meu lăsat de Dumnezeu pe acest pamant, pentru care îi mulțumesc din suflet!
Iertați-mă dragii mei prieteni, nu o să mă mai pot ruga pentru voi la Bunul Dumnezeu de pe acest pamant dar, am plecat la Bunul Dumnezeu cu amintirea voastră vie în inima mea, necazurile, durerile, dorințele voastre le voi pune de acum direct la picioarele Mantuitorului.
V-am citit sutele de mesaje pe care mi le-ați trimis și mi-am dat seama că am însemnat ceva pentru voi, că am fost mai mult decât un preot, decât un duhovnic, spre care de multe ori te îndrepți cu frică și sfială, am fost pentru voi un prieten adevarat la care v-ați destăinuit toate poverile sufletului. Aș vrea să participați și voi la plecarea mea spre Dumnezeu cu mesajele voastre, care îmi dau putere și tărie, având acum certitudinea că nu mi-am risipit în zadar viața pe acest pământ.
Nu plângeți, sunt aici, lângă Dumnezeu și împreună răsfoim gândurile plecate din sufletele voastre ! (…)
Un ultim gând pentru fiii mei duhovnicești: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
Parintele Dumitru
