Antropologul Florin Dumitrescu face publică scrisoarea pe care a adresat-o Primăriei Bistrița, cu trimitere implicită și spre celelalte municipalități din țară care au în plan „amzificarea” piețelor agroalimentare.
Domnule Primar Ioan Turc,
Domnule Administrator al Piețelor din Bistrița,
Domnilor Consilieri,
După cum știți, Piața Decebal are o îndelungată tradiție. Pe arealul ei actual era amplasat târgul de vite din afara zidurilor cetății. De aceea, vocația acestei piețe este, de secole, de a asigura o legătură vitală cu ruralul învecinat. Acest specific s-a continuat și s-a păstrat până în ziua de azi.
Modernizarea Pieței Decebal era o idee care plutea în aer de anul trecut, când am etnografiat agropiețele din Bistrița și Năsăud, împreună cu fotograful Hervé Bossy, în cadrul unui proiect de cercetare a ruralității condus de Valer S. Cosma. Hervé și cu mine am avut privilegiul de a fi îndrumați în demersul nostru de către domnul primar Ioan Turc și alți lucrători din primărie. Domniilor lor le dedicăm contribuția noastră la volumului „Culese din rural” apărut între timp la Editura ULBS.
În urma cercetării, am desprins câteva idei, pe care îmi permit să le fac publice, cu trimitere și către alte municipalități din țară, ale căror ambițioase planuri de modernizare poate că nu concordă întocmai cu dorințele cetățenilor. Or, cum cercetările noastre pot ține loc de consultare publică, îi îndemn pe toți primarii să țină seama de următoarele observații.
Piața Decebal este mai mult decât un loc de vânzare-cumpărare.
Asemeni tuturor piețelor din lume, Decebal este un spațiu al socializării și al „comerțului de idei”. Între cele două sectoare ale pieței exista un spațiu liber, aparent lipsit de utilitate, întrucât nu conținea tarabe. La anumite ore ale după-amiezii, acest spațiu „viran” era cel mai animat și mai viu din întreaga piață. Aici se întâlneau bistrițenii și puneau țara la cale, făceau și desfăceau mici afaceri, aranjamente, cumetrii. Unii rămâneau ore întregi cu sacoșa goală, uitând de cumpărături. Este important ca viitoarea amenajare să nu piardă din vedere această componentă sociabilă a pieței și, dacă se poate, să o pună mai bine în valoare.
Piața Decebal ni s-a prezentat ca o piață „dosită” sau „obscurată”, ca efect al unui urbanism tipic anilor ʼ80-ʼ90, care favoriza spațiile de desfacere așa-zise moderne, precum supermagazinul Decebal, cu fațadă la bulevard. Piața era tratată cu dispreț, ca fiind un lucru de rușine, înapoiat, ca o rudă săracă de la țară. Între timp, marele supermagazin cu firmă impunătoare a ajuns un vestigiu pustiu, o stafie a unei perioade revolute, dar piața continua să fie dosită, practic invizibilă pentru un vizitator din afara orașului.
Intrarea în piață se făcea printr-o străduță laterală și era dominată de un supermarket care etala, chiar la intrare, legume și fructe. Un cumpărător grăbit, care nu căuta neapărat calitatea și prospețimea produselor, avea mai multe șanse să le cumpere de la supermarket. Marele retail nu i-ar putea amenința pe producători români din piețe, dacă autoritățile ar respecta prevederile europene care împiedică acest tip de concurență neloială.
Noua amenajare a pieței ar trebui să repună piața în drepturi, ca germen primordial, cu tradiție de secole, generator al întregului vad comercial de astăzi.
Sunt sigur că noua amenajare va găsi soluții mai bune pentru micile hale de carne, lactate și pescărie. Sunt sigur că va fi un spațiu mai igienic și mai sigur din punct de vedere sanitar. Important este să se învețe din greșelile care s-au făcut în cazul altor modernizări care s-au transformat, din păcate, în gentrificări brutale. Bucureștiul este plin de exemple proaste: Piața Amzei (de unde noțiunea de „amzificare”), Crângași, Progresul, Norilor etc.), contrabalansate de un singur model de „așa da”: Oborul.
Este important ca seniorii să nu fie siliți să urce cu liftul sau cu scările rulante (practica ne învață că acestea se strică de mei multe ori decât ne-am dori). Este important ca micii producători să nu fie alungați prin taxe mai mari: această măsură ar introduce verigi intermediare și ar lungi un lanț al trasabilității pe care ni-l dorim cât mai scurt.
Este important ca Piața Decebal să rămână un spațiu al umanității și solidarității.
Nu uitați! Piețele sunt ale oamenilor!
Foto @ Cristian Spînu, MJIAZ
Alte materiale pe subiectul piețelor, aici:
Florin Dumitrescu, cercetător antropolog din București: În piața Decebal am fost priviți ca intruși
Înca din 2011 au fost făcute publice primele detalii ale proiectului „Amenajare și Modernizare Piața Agro-alimentară Decebal” când se prevedea că aici vor fi construite două hale, spații comerciale supraetajate și parcări subterane.Mai târziu, a fost aprobat proiectul urbanistic de consilierii municipali și de atunci nu s-a mai făcut nimic. Conform proiectului de modernizare ar fi trebuit amenajată o clădire în regim de înălțime P+2 E pentru reorganizarea actualei piețe de flori, la parter urmând să fie amenajată piața agroalimentară (de flori și brânzeturi), etajul 1 ar fi destinat magazinelor pentru produse industriale care acum funcționează pe strada Calea Moldovei, iar la etajul doi ar putea fi amenajate birouri.A doua clădire care ar fi trebuit amenajată în Piața Decebal, în zona actualei piețe de legume ar fi avut, la fel, un regim de înălțime format din parter + 2 etaje, la etajul doi al acestei clădiri care va fi destinată activităților comercializării de legume și fructe urmând să fie și o zonă de parking. Au trecut 10 ani fără să se facă nimic.
Noua administratie a municipiului Bistrița a anunțat prin vocea primarului Ioan Turc intenția de a face demersuri în vederea achiziționării halei Decebal, clădire pe care ar urma să o transforme în piață închisă. Dacă nu, va fi posibil ca primăria să poată să achiziționeze spațiul respectiv atunci se va merge pe o altă soluție, de a construi de la zero o piață închisă, a mai declarat primarul Ioan Turc. Până atunci, în Piata Decebal din Bistrița producătorii și clienții îngheață de frig iarna și suferă de căldură vara, exact ca in scoala lui Ion Creanga din „Amintiri din Copilarie”. Pe de altă parte, desfiinţarea târgului de la Viisoara, de catre fostul primar Ovidiu Cretu si transformarea lui intr-un fel de zonă de agrement, care stă mai mult goală decât folosită , s-a dovedit a fi o mare prostie si un motiv de indignare a oamenilor care s-au plâns că nu mai au unde să-şi vândă produsele şi nici de unde cumpăra cereale. De aceea, ar trebui reînfiinţată piata de la Viişoara, sau chiar amenajarea unei pieţe agroindustriale moderne la după modelul Centrului Agro-Transilvania Cluj din localitatea Dezmir.
Nu uita stimate antropolog ca odata cu aparitia cancerului Romaniei adica aceste partide politice, pietele au devenit locatiile perfecte pentru minciuni si promisiuni electorale si totul se va distruge in numele modernizarii de tip UE.
Primarii se iau la intrecere sa stearga de pe suprafata pamantului tocmai ce cereti dvs in urma studiilor facute. Acesti sefi de administratii nu pot intelege ce le cereti d-vs deoarece traiesc in alta lume si nu sunt conectati deloc cu cetatenii simpli .
Despre vestitul OBOR din Viisoara, ecologistii si cu mine au cerut ani la rand la dezbaterile pe Buget reinfintarea acestui obiectiv social foarte important .
Alo Primaria, se aude macar acum ???
Sunt producatori locali care cu greu prind cate o taraba . Piata e invadata de asa zisi producatori ( comercianti ) cu produse de o calitate indoielnica . Chiar cunosc o persoana care este producator local de la care si cumpar , are produse de calitate dar care cu greu „prinde un loc ” . Ar fi cazul ca cineva sa intervina si sa salvam pe acesti mici producatori locali daca vrem sa mai avem acces la prose de calitate . In prezent 80 % din produse sunt identice cu ce gasesti in supermarketuri , umflate ” la maxim pentru profit maxim .
Ați greșit locațiile, d-le Florin Dumitrescu. Piață de vite (animale) era pe actuala strada Zefirului, fosta locație Teraplast (actualmente Jandarmeria…)
În actuala P-ta Decebal era depozitul de cherestea.
Gaiu, Corneliu, Istoria Târgului Mare al Bistriței, Nosa Nostra, Bistrița, 2016. Cu plăcere.
Total de acord cu antropologul Florin Dumitrescu, a subliniat exact gândurile și dorințele noastre, tradițiile unei piețe în care oamenii nu fac numai comerț ci interacționează în mod plăcut, te simți roman în tara ta
O întrebare?