Sărbătoare mare, astăzi, printre creştini: ca în fiecare an, pe 6 decembrie, îl prăznuim pe Sfântul Nicolae, lunul dintre cei mai iubiți sfinți care s-a născut într-o familie de oameni înstăriţi şi credincioşi. Este protectorul copiilor, cărora le aduce mici cadouri. Dar şi al tâlharilor, corăbierilor şi oştenilor. I-a protejat şi pe bistriţeni, vreme de câteva sute de ani…
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei mici pot primi fie o nuieluşă, dacă nu au fost cuminţi, fie dulciuri sau alte daruri, dacă merită. Tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit copilul neascultător trebuie să fie de măr. Dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până de Crăciun, înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.
În Transilvania, Moş Nicolae este numit şi Sân-Nicoară, fiind unul dintre cei mai populari sfinţi. O legendă spune că Sân-Nicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou în lumina mare, când cerurile se deschid de trei ori.
Se mai spune că „atunci când Moş Nicolae îşi scutură barba cea albă, afară va ninge negreşit”. Este considerat, de asemenea, un erou pe cal alb care păzeşte soarele de forţele malefice ale dracilor.
Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate şi al mireselor şi, în mod special, al copiilor mici.
Şi bistriţenii au fost protejaţi de Sfântul Nicolae vreme de sute de ani
În turnul Bisericii Evanghelice, sub balcon, pe muchia nord-vestică, spre strada Gheorghe Şincai – o statuie a Sfântului Nicolae a înfruntat cu stoicism vicisitudinile vremurilor, ocrotindu-i pe bistriţeni.
Până în 1543, se poate spune că Sfântul Nicolae a fost protectorul oraşului, însă după această dată, a pătruns şi în cetatea Bistriţei Reforma, iar biserica din centrul oraşului a devenit din romano-catolică – o biserică luterană şi evanghelică, renunţându-se la hramul Sfântului Nicolae.
Din respect pentru acest sfânt, o a doua statuie a fost amplasată şi pe peretele Casei Parohiale, de vis-a-vis de Biserica Evanghelică, ea fiind singura care mai poate fi admirată astăzi.
Şi unul dintre clopotele turnate în anul 1430 pentru Biserica Evanghelică avea încrustate, în limba latină, cuvintele „În onoarea Domnului şi al preafericitului Nicolae”.
Cine a fost Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii lui au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi care și-au dorit mult un copil. Dumnezeu le-a dăruit un fiu milos, foarte înţelept şi extrem de curajos. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor.
Rămas orfan încă de mic copil, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic. A preferat apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine„.
Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul Nicolae a fost aruncat în temniţă. Însă şi de acolo vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea, a fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii, iar oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite.
Două dintre minunile sale au marcat profund conştiinţa creştinilor…
Aceste minuni stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Se spune că o familie săracă avea trei fete, iar atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă de moravuri „uşoare” ar fi soluţia să scape de sărăcia în care trăiau.
Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari. Iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia, aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae.
După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.
