Sărbătoare mare, astăzi, 30 noiembrie: creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, proclamat ocrotitorul României, în 1997. Sfântul Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul, fiind primul dintre apostolii chemaţi de Iisus Hristos să-l însoţească. Numit în popor și Apostolul Lupilor, Sfântul Andrei a predicat în primele decenii după naşterea lui Iisus pe pământurile Daciei. În popor, sărbătoarea este populată de animale înspăimântătoare: strigoi, moroi sau vârcolaci le răpesc tinerilor puterea bărbăţiei…
Apostolul Lupilor…
Aproximativ 700.000 de români care poartă numele de Andrei, Andreea și derivate ale acestora își sărbătoresc astăzi onomastica. Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se crede că acest nume (Apostolul Lupilor) deriva din vechea denumire a dacilor şi din simbolul lor.
Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost.
Se pare că vechii daci l-au respectat enorm pe Sfântul Andrei, de vreme ce ziua lui de celebrare a înlocuit o importantă divinitate precreştină, personificată în lup. Numele zeului „uzurpat” s-a pierdut în negura vremurilor, poporul celebrând, în locul lui, Noaptea de Sântandrei (29/30 noiembrie).
Sunt argumente etnofolclorice care sprijină ipoteza că în această perioadă a anului dacii celebrau Anul Nou.
Superstiții și obiceiuri de Sfântul Apostol Andrei
Până la începutul secolului al XX-lea, în unele zone se mai organizau în noaptea de Sântandrei, petreceri de pomină ale tinerilor, asemănătoare cu Revelionul. Ca să nu fie pociţi de strigoi sau moroi, să nu li se sugă sângele sau, mai grav, ca nu cumva să le fie răpită puterea bărbăţiei – tinerii camuflau şi ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea. Fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării.
Complet izolaţi de lumea din afară, stăpânită de forţele malefice, tinerii se distrau, cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, mâncau şi glumeau, ca la un adevărat revelion. Această izbucnire de bucurie se desfăşura chiar în postul Naşterii Domnului, postul Crăciunului
Dimineaţa, pe lumina zilei, tinerii ieşeau în curtea casei unde covata cu usturoi era jucată în mijlocul horei de un flăcău. Se împărţea usturoiul şi, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor. Începea un nou an, iar usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană, şi se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor sau pentru prinderea farmecelor şi descântecelor.
Noaptea strigoilor…
Este o noapte de spaimă, în care spiritele morţilor îşi părăsesc mormintele şi, împreună cu strigoii, se iau la bătaie pe la hotare, răspântii de drumuri şi prin alte locuri necurate. Duelurile sângeroase cu limbile de meliţe şi coasele furate din gospodăriile oamenilor se prelungesc până la cântatul cocoşilor, când spaţiul se purifică, duhurile morţilor se întorc în morminte, iar sufletele strigoilor revin în trupurile şi paturile părăsite fără ştiinţa lor.
Era grija gospodinelor să-i ţină pe strigoi departe de casă: toţi ai casei mâncau usturoi, se ungeau pe frunte, în piept, pe spate şi pe la încheieturile trupului cu usturoi, ascundeau meliţele, întorceau vasele cu gura în jos, produceau zgomote, îi strigau pe nume, aprindeau focuri, păzeau cu atenţie vitele şi păşunile, iar cercevelele ferestrelor pe la case erau unse cu usturoi: se credea că pe acolo ar putea strigoii să intre sau să privească înăuntru.
*****
Sfântul Apostol Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea și frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi după Botezul Domnului în Iordan l-a văzut pe Ioan aratând spre Hristos și spunând „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Astfel, îl convinge și pe Petru să îi ofere toată dragostea lui Hristos. Din acest motiv Sfântului Andrei i se mai spune „cel dintâi chemat al Domnului”.
Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitor pe drumurile Țării Sfinte, bucurându-se de toate cunoștințele și de iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost în formă trupească pe Pământ.
Conform scrierilor bisericești, Andrei merge în Bizantia, Tracia, Macedonia și Bitinia și toate ținuturile de lângă Marea Neagră, de la Dunăre și Sciția și până în Crimeea să propovăduiască cuvântul și iubirea Domnului nostru. Zăbovește multă vreme în fiecare locaș pentru a învăța pe toți oamenii despre credința cea dreaptă și despre iubirea lui Hristos. Păgânii încearcă să îl alunge însă Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu.
După ce se sfârșesc pelerinajele sale în toate aceste ținuturi se întoarce la Bizantia unde îl hironește ca episcop pe Stahie. Andrei sfârșește ca mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este așezat cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Această cruce avea să devină cunoscută drept “Crucea Sfântului Andrei”
În România, Sfântul Apostol Andrei este cunoscut drept ocrotitorul țării, pentru că a propovăduit Evanghelia și cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Drept dovadă avem toponimele din zona Dobrogei precum Peștera Sfântului Andrei sau Pârâiașul Sfântului Andrei.
Foto @ Biserica cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”, Ilva Mică
