Sibiana Mirela Antoche, jurnalist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autoarea volumului Zidire în etern, derulează un proiect jurnalistic: „Să ne cunoaștem scriitorii / 20 de întrebări – 20 de răspunsuri”. Trei dintre interviuri sunt realizate cu scriitoare din Bistrița-Năsăud.

Vă prezentăm, mai jos, interviul acordat de Ioana Ilieși, din Susenii Bârgăului, autoare a patru volume de poezii, dar și învățătoare.

Sibiana Mirela Antoche: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?

IOANA ILIEȘI: M-am născut într-un sat de pe Valea Bârgăului, Susenii Bârgăului, în urmă cu 50 de ani. Sunt profesor pentru învățământ primar, meserie pe care o practic cu multă pasiune, de mai mult de treizeci de ani.

Cea mai mare realizare din viața mea sunt cele două fiice, Liana-Florina, în vârstă de 27 de ani, absolventă Facultății de Stiinte Economice, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca și Andreea-Ioana, de 17 ani, elevă în clasa a Xl-a la profilul Matematică-Informatică, dar care este foarte înzestrată în domeniul artelor. A realizat lucrări impresionante în grafică și pictură, fără a avea studii de specialitate. Lucrările ei au obținut Premiul l la Olimpiada Mondială de Poezie, secțiunea Grafică și Pictură, Predeal, 2022. Părerile Andreei contează foarte mult pentru mine, deoarece a fost olimpică la Limba și literatura română, are păreri pertinente, și uneori creează poezii valoroase.

Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

IOANA ILIEȘI: Am cochetat încă din clasele primare cu crearea unor catrene simple, pe care atunci le socoteam o mare reușită. Când am devenit învățătoare, am creat roluri în scenetele pentru copii. De puțin timp am reușit să compun propria scenetă, pe care am pregătit-o cu elevii clasei mele, în cadrul unui proiect tematic.

Poezii am scris mereu, dar le-am pierdut. Nu m-am gândit vreodată că voi reuși să-mi adun creațiile într-o carte. Nici nu am îndrăznit să visez la așa ceva. După ce am scris tot mai multe poezii, am devenit mai organizată, am încercat să mă perfecționez în ale scrisului și încet s-a conturat necesitatea cupriderii creațiilor într-un volum. Nu există scriitori în familia mea, iar membrii familiei mele au aplecare spre științele exacte.

Dar bunica maternă era un bun orator, o persoană veselă și înțeleaptă, care ne-a umplut serile lungi ale iernilor copilăriei noastre de povești spuse la lumina timidă a lămpii, povești transmise prin viu grai, pline de haz, pe care le ascultam repetându-le de mai multe ori, dar de care nu ne săturam niciodată. Erau fascinante, iar noi râdeam zgomotos, de parcă le-am fi auzit pentru întâia oară.

Povestiți-ne despre debutul literar!

IOANA ILIEȘI: Am debutat în revista ,,Perspective didactice” revista învățătorilor din Bistrița Năsăud, cu poeziile ,,Nostalgia anilor de școală”, ,,Nu uitați de joc și joacă!” și ,,Emoții în prag de toamnă” , poezii emoționante, despre trăirile noastre cu gândul la școală, locul în care s-au pus bazele formării noastre. Apoi am publicat în Colecţia ANTOLOGICA eCreator,,Visul Copilăriei,, 2020,și ,,Cuvântul IUBIRII. Iubirea CUVÂNTULUI,, 2021, poezii și povești pentru copii, în mai multe antologii ,,Poezia ca … spectacol”, dar și în Anuarul Bârgăuan, 2022.

Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

IOANA ILIEȘI: Nu sunt o persoană singuratică, dar suport tot mai greu persoanele toxice, pe care le țin la distanță. Desigur că, pentru a crea, am nevoie de intimitate, de stare de bine, de timp și de o distanțare de rutina zilnică. Le îmbin pe toate cum știu mai bine. Există singurătate în doi. Am avut parte din plin de ea. E o povară grea. Cea mai prețioasă comoară de care m-a învrednicit Dumnezeu sunt cele două fete ale mele, pe care le ador. Ele îmi luminează viața.

Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

IOANA ILIEȘI: Lansarea cărții de debut, ,,Țin primăvara-n suflet” în mai, 2021, a fost un eveniment cultural foarte valoros pentru mine, m-a copleșit până la lacrimi. Nu am îndrăznit, până în ultimii ani, nici să gândesc la așa ceva. Volumul a fost foarte bine apreciat, spunându-se că nu pare un volum scris de un debutant în poezie. Acest fapt mi-a dat un imbold pentru activitatea de creație ce a urmat. A fost piatra de temelie pe care s-au clădit frumos reușitele ce au urmat.

Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

IOANA ILIEȘI: Contează locul, dar reușesc să fac abstracție de tot ce mă înconjoară atunci când creez. Însă un decor splendid hrănește imaginația și aduce un plus în valoarea creației. Important este să îmi creez contextul în care să pot sta de vorbă cu mine, fără a fi deranjată. Important este să apară scânteia care să genereze primul vers, după care celelalte curg în cascade, unul după altul.

Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

IOANA ILIEȘI: Până în acest moment am tipărite patru volume: ,,Țin primăvara-n suflet”, 2021, ,,Exilul sufletului”-un volum bilingv, în limbile română și albaneză, tradus de Baki Ymeri, 2021, volume semnate cu pseudonimul Ioana Precup, ,,Stiloul fermecat. Povești, ghicitori, poezii pentru pici, părinți, bunici”, 2022 și ,,Magia viorii”, 2022.

În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

IOANA ILIEȘI: Îmi place să mă ocup de grădinărit și gastronomie. Sunt îndemânatică, pricepută și am disponibilitate pentru asemenea preocupări. Ceea ce se face cu plăcere, aduce roade. Probabil că se poate câștiga din scris, dar eu sunt încă la început pe acest tărâm și nu am abilități de comerciant. Sper să reușesc să îmi fac cunoscute creațiile și să am satisfacții în acest sens.

La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

IOANA ILIEȘI: Toate volumele au fost tipărite la Editura SOLON din Bistrița. Am ales această editură pentru că avea referințe foarte bune.

După tipărirea primului volum, mi-am dat seama că am ales foarte bine, deoarece colaborarea cu editura, prin intermediul domnului director Dorin Radu Barna, a fost excelentă. Editorul s-a dovedit a fi o persoană exigentă, de o mare calitate umană. O persoană care urmărește traseul ,,copiilor” editurii, îi susține, îi promovează, le organizează lansare de carte, este cointeresat ca volumul tipărit să aibă standarde ridicate de calitate, din toate punctele de vedere. Îi motivează pe autori să continue în arta scrisului, invitându-i la o perfecționare continuă și îndrumându-i spre concursuri. Colaborarea este foarte bună și în afara perioadei în care se află cartea autorului în lucru, generând încredere, sfaturi abilitate, empatie și prietenie.

Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?

IOANA ILIEȘI: Sunt membră în ,,Word Poets Association”, asociație ce are ca director pe cunoscutul poet Trandafir Sîmpetru. Am participat on-line la concursuri în cadrul Cenaclurilor literare ,,Simfonia cuvintelor”, Stele căzătoare”, ,,Dor de infinit”, unde am fost mereu evidențiată.

Am mai publicat poezii în grupurile ,,Grai românesc” și ,,Word Poets Association”. Sunt administrator în grupurile ,,World Literature Academy” și ,,Lumea poeziilor”. Fac parte dintre membrii Cercului ASTRA BÂRGĂU din cadrul Despărțământului ASTRA NĂSĂUD.

În acest an am participat la concursuri și am obținut rezultate remarcabile:

• Premiul I la Olimpiada Mondială de Poezie, organizată de World Poets Association și găzduită la Predeal; Premiul III -poezie, la Festivalul Internațional de Literatură ,,Pana de aur”, care a avut loc la Balcic, în Bulgaria, sub egida Asociației Poeților Mondiali și World Literature Academy;
• Locul 4 la Festivalul de Literatură de la Napoli, In memoriam Gabriela Verban, de această dată la proză, pentru povestea pentru copii ,,Stiloul fermecat” din volumul de literatură pentru copii cu același nume;
• Premiul de Excelență în Literatură la Campionatul European de Poezie, a cărui festivitate de premiere a avut loc la Brașov.

Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

IOANA ILIEȘI: Poeziile mele pot fi citite atât de persoane cu o vastă cultură în domeniu, dar și de oameni simpli. Fiecare trece mesajul transmis prin filtrul gândirii, al propriilor simțăminte, al propriilor experiențe. De multe ori aflu cititori care îmi spun că se regăsesc în versurile mele. Este o bucurie și o satisfacție să constat acest fapt.

De asemenea scriu literatură pentru copii: povești, poezii, ghicitori despre personaje literare cunoscute, scenete în versuri. Elevii mei au volumul scris de mine pentru copii și am fost foarte plăcut surprinsă atunci când, după vacanța din octombrie, mi-au prezentat ,,Harta povestirii” pentru povești scrise de mine. Am fructificat versurile scenetei ,,Viermișorul pofticios”, o scenetă amuzantă și plină de savoare, punând-o în valoare cu ocazia proiectului ,,Caleașca toamnei”. Am beneficiat de aprecierile colegelor, ale părinților, dar și ale elevilor din ciclul primar, care au asistat la această activitate.

Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

IOANA ILIEȘI: Am donat cărți la biblioteca școlii din comună, pot fi împrumutate de acolo. Cărțile se pot cumpăra de la Editura SOLON, care are toate drepturile de comercializare.

Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?

IOANA ILIEȘI: Desigur, scrisul descătușează emoțiile latente, le îmbracă în straie de sărbătoare, le dă sensuri noi, se prinde într-un joc al cuvintelor magice duse de aripile visării. Da, este o formă superioară de a comunica, de a evada din cotidian, de a te desprinde de rutina zilnică. Sentimentul este minunat după la finalul fiecărei creații. Fac autoevaluarea, având format de dascăl și încerc să fiu exigentă și corectă față de produsul creat. Încerc mereu să mă autodepășesc.

Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

IOANA ILIEȘI: De multe ori, în cadrul unor concursuri săptămânale, creez după teme impuse: după un vers dat, după fotografii sau tablouri date, după cuvinte cheie, etc. Alteori descriu situații din viața mea sau a altora. Tot ce contează este să iasă un produs de calitate, de care să fiu mândră.

V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

IOANA ILIEȘI: Nu mi-a trecut prin minte așa ceva, nici nu este cum să fac asta, fiind profesor pentru învățământ primar, meserie care necesită atât de multă grijă pentru scris, exprimare corectă și frumoasă. Sper să mai am multe de spus.

Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

IOANA ILIEȘI: Da, există poeți și scriitori contemporani foarte valoroși, care merită să fie aduși în atenția învățăceilor. Dar bazele formării, cred eu, ar trebui să se clădească pe operele scriitorilor consacrați, adevărați titani în peisajul literaturii noastre și internaționale.

Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

IOANA ILIEȘI: Eu aș vrea să-i încurajez să scrie, totul se perfecționează prin exercițiu, pasiune, abnegație, disponibilitate, muncă și dăruire. Numai așa pot activa zăcămintele creatoare pe care le posedă.

Ce proiecte de viitor aveți?

IOANA ILIEȘI: Poezia este marea mea iubire, scriu deseori poeme. Încerc să le transmit elevilor mei dragul de a forma rime și am descoperit câțiva copii talentați în acest sens, pe care îi îndrum și îi încurajez. Aș vrea să scriu texte scurte care să conțină ortogramele, texte atât de necesare învățătorilor și părinților, pentru scrierea după dictare. Mi-ar plăcea, de asemenea, să scriu nuvele.

Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

IOANA ILIEȘI: Instabilitatea pe care suntem nevoiți să o trăim este deranjantă și descurajatoare, dar am fost deosebit de bucuroasă atunci când s-au ridicat restricțiile și ne-am putut întâlni față în față la evenimente, lansări de carte sau festivități de premiere pentru diferite concursuri.

La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

IOANA ILIEȘI: Citiți ce vă place, dar citiți! „Cărțile sunt albinele care poartă polenul însuflețit de la o minte la alta.” (James Russell Lowell).