Sibiana Mirela Antoche, jurnalist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autoarea volumului Zidire în etern, derulează proiectul jurnalistic: „Să ne cunoaștem scriitorii / 20 de întrebări – 20 de răspunsuri”. Vă prezentăm astăzi interviul acordat de Cristina Serghiescu, învățătoare în Beclean și autoarea a opt volume de poezii. 

Sibiana Mirela Antoche: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?

Cristina Serghiescu: Sunt absolventă a Liceului Pedagogic „George Coşbuc” din Năsăud şi a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj. În prezent sunt profesor pentru învăţământ primar, în satul meu natal, unde predau din anul 1989. Locuiesc în Beclean, judeţul Bistrița-Năsăud. Sunt căsătorită şi am două fiice, una de treizeci de ani, economist-analist financiar, cealaltă de douăzeci şi patru de ani, inginer autovehicule rutiere. În puţinul timp liber pe care îl am, scriu poezie.

Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

Cristina Serghiescu: Pasiunea pentru scris o am încă din liceu, unde am avut şansa să întâlnesc un profesor de limba și literatura română deosebit, distinsul domn Ion Lăpuşneanu, dascăl dedicat profesiei, care m-a încurajat şi susţinut permanent. Am citit foarte mult, încă de mică, tot ce am găsit în biblioteca familiei, urmând exemplul părinţilor mei. Lumea minunată a lecturii a fost întotdeauna locul meu de refugiu. Probabil este şi o moştenire de familie, deoarece tatăl meu s-a remarcat în gimnaziu prin poeziile compuse.

Povestiți-ne despre debutul literar!

Cristina Serghiescu: Am iniţiat în şcoală un proiect, pentru a publica revista şcolară „Aripi de Lumină”. Am reuşit să găsesc finanţare pentru a fi distribuită gratuit elevilor, acolo am şi debutat, alături de elevii mei.

Mult mai târziu, când în sfârşit am reuşit să îmi fac timp şi pentru mine, am colaborat la câteva antologii ale Editurii Amanda Edit Verlag. Am publicat alături de poetul Baki Ymeri, răspunzând invitaţiei dânsului, volumul cu doi autori „Lacrimile iubirii”, care este volumul meu de debut.

Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

Cristina Serghiescu: Pentru mine nu este valabilă această sintagmă. Am o familie minunată, bine închegată. Probabil am avut norocul să găsesc un suflet pereche. Sunt mândră de tot ce am reuşit să clădim împreună. Mă bucur mult pentru realizările fiicelor mele şi sunt fericită că ele mă consideră în primul rând cea mai bună prietenă a lor.

Şcoala a fost mereu pentru mine o a doua familie. Muncind de peste treizeci şi trei de ani printre copii şi iubind această meserie, nu poţi fi un singuratic. Provocările sunt multe, ei au nevoie de exemple pozitive în permanenţă. Energia, iubirea şi puritatea lor sunt molipsitoare. Zâmbetul lor are puterea de a şterge orice urmă de tristeţe.

Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

Cristina Serghiescu: Bucurie enormă… era un vis din tinereţe rămas agăţat într-o creangă a aşteptării. Şi totuşi s-a transformat în ceva palpabil, a devenit realitate, chiar dacă târziu, la vârsta de cincizeci de ani.

Oamenii trebuie să îşi păstreze visele vii, să nu înceteze să spere. Sunt o persoană empatică şi răbdătoare. Priorităţile mele au fost familia şi cariera, dar am reuşit într-un final să îmi ofer şi mie timpul meu, acel timp după care alergam mereu, timpul în care eşti doar tu cu tine, timpul tău, în care poţi spera, visa şi crea.

Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

Cristina Serghiescu: Nu. Scriu oriunde şi oricând. Uneori îmi vin idei când mă plimb, când conduc, alteori mă inspiră un peisaj, un gest, o expresie a feţei cuiva, o melodie. Scriu ziua sau noaptea, scriu relaxat sau în grabă, pornind de la un ciob de idee, scriu tot ce simt şi nu cizelez niciodată ceea ce am scris.

Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

Cristina Serghiescu: Am reuşit să tipăresc opt volume de versuri în decurs de doi ani, mai am trei volume finalizate, sper că vor vedea lumina tiparului în 2023 şi un volum în lucru.

În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

Cristina Serghiescu: Coordonez revista şcolară, organizez diferite activităţi extraşcolare cu elevii, concursuri de recitare, etc. Nu m-am gândit niciodată să câştig de pe urma scrisului. Consider că dacă am primit un dar, la rândul meu, şi eu am datoria să dăruiesc.

La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

Cristina Serghiescu: Am tipărit la diverse edituri, dar ultimele patru volume le-am tipărit la Editura Inspirescu (în prezent, Cervantes). M-am oprit aici, deoarece am găsit promptitudine, seriozitate, raport calitate-preţ optim şi oameni minunaţi, cu suflete calde.

Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării?

Cristina Serghiescu: Particip cu plăcere la unele evenimente literare, dar în limita timpului disponibil. Sunt membru al Societăţii Scriitorilor Români.

Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

Cristina Serghiescu: Mă adresez tuturor segmentelor de vârstă. Celor care simt şi se pot regăsi în poezie, le dăruiesc cu drag tot ceea ce scriu.

Sunteți un scriitor consacrat! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

Cristina Serghiescu: O mică parte din scrierile mele, apar pe pagina mea de Facebook. Nu am pus în vânzare cărţi niciodată, le-am dăruit pe toate prietenilor, colegilor profesori, foştilor elevi, poeţilor cu care interacţionez…

Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinit la finalul oricărui manuscris?

Cristina Serghiescu: Cu siguranţă scrisul aduce o împlinire emoţională imensă. E ca o lacrimă nouă de bucurie a sufletului care ştie atinge obrazul timpului şi îl poate mângâia cu catifea de vise.

Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

Cristina Serghiescu: De obicei, ele mă aleg pe mine. Mă impresionează tot ceea ce mă înconjoară, oamenii, locurile, peisajele, gesturi, atitudini, priviri… Apoi, apar scânteile de idei nerăbdătoare, care ţin focul gândirii viu.

V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

Cristina Serghiescu:  Nu, nu voi renunţa niciodată. E un mod de a exista pentru mine. Am scris întotdeauna. În scris mi-am găsit liniştea şi m-am regăsit pe mine, cea sinceră şi adevărată.

Am păstrat caietele îngălbenite de timp şi chiar dacă nu am reuşit să concretizez ceea ce scriam într-un volum, am ştiut că va veni o zi când vor prinde viaţă.

Considerați necesară introducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

Cristina Serghiescu: Da, bineînţeles. Elevii sunt foarte receptivi la tot ceea ce este nou. Totodată, consider că diversitatea şi noile provocări stimulează creativitatea, accelerează achiziţiile cognitive şi implicit progresul.

Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

Cristina Serghiescu: Să fie perseverenţi, să nu îşi piardă niciodată încrederea în forţele proprii. Să îşi asculte sufletul şi să se ghideze după ceea ce simt, pentru a-şi putea îndeplini visele.

Ce proiecte de viitor aveți?

Cristina Serghiescu: Anul acesta voi încerca să public la aceeaşi editură încă trei volume finalizate. Doresc să finalizez volumul în lucru şi bineînţeles să scriu în continuare.

Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

Cristina Serghiescu: Nu, sunt o persoană uşor adaptabilă, în general reuşesc să fac faţă tuturor provocărilor şi să finalizez ceea ce îmi propun.

La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

Cristina Serghiescu: Prefer să închei cu un citat profund, citat după care am încercat să mă ghidez toată viaţa: „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic” – Mahatma Gandhi.

Sibiana Mirela Antoche, jurnalist, membru UZPR

Să ne cunoaștem scriitorii: NADIA URIAN din Cristeștii Ciceului

Să ne cunoaștem scriitorii: IOANA ILIEȘI din Susenii Bârgăului