S-a stins din viață profesorul Sever Ursa… „O pierdere imensă pentru comunitate”

„Rămas bun, domnule profesor Sever Ursa… Bunul Dumnezeu să vă odihnească în pace, alături de cei înţelepţi şi buni, plecaţi sus la cer, făcându-vă parte de lumină veşnică…”, a transmis cu puțin timp în urmă comunitatea Maieru de Astăzi.

Profesorul Sever Ursa – cel căruia îi datorăm Muzeul Cuibul Visurilor din Maieru – s-a stins astăzi din viață.

La aflarea tristei vești, elevii profesorului Sever Ursa au transmis regretul lor, dar și aprecierea față de fostul lor profesor: „Bunul Dumnezeu să îl odihnească în pace!!! O pierdere imensă pentru comunitate! Sincere condoleanțe familiei!”

„Un om și un profesor de excepție ! Drum lin spre veșnicie…!”

„Tot mai singuri… tot mai săraci! Drum lin spre înălțime, domnule profesor…”

De numele profesorului Sever Ursa sunt legate două muzee şi o şcoală: Muzeul memorial „Liviu Rebreanu” din Năsăud (Prislop), Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, la fel ca şi Şcoala Generală de aici.

A avut un rol determinant în înfiinţarea muzeului din Prislop al cărui prim custode a fost, iar în privinţa muzeului din Maieru se poate spune că este creaţia sa integrală.

Sever Ursa a ocupat mulţi ani funcţia de director şi de profesor la Şcoala Generală din Maieru, devenită Grup Şcolar, iar apoi Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu”. La un moment dat, aproape toate cadrele didactice de la această şcoală erau foştii săi elevi.

Sever Ursa s-a născut în satul Poiana Cătunenilor, comuna Ilva Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, în 8 martie 1932.

Între anii 1940-1945, Sever Ursa a fost refugiat, împreună cu părinţii, în Bucovina, la Vatra Dornei, Iacobeni, Stulpicani, din vechiul judeţ Câmpulung. Aici a terminat şcoala primară, începută la Ivăneasa (Ilva Mare), cătun apropiat de locurile natale.

Clasa I de liceu a făcut-o în Câmpulung Moldovenesc, în anul şcolar 1943-1944.

A fost apoi refugiat, din calea frontului, la Ineu, Arad, locul de naştere al scriitorului Ioan Slavici. La Ineu a început și clasa a II-a de liceu. 

Perioada pribegiei a fost una dintre cele mai grele din viaţa sa… Tatăl său a fost rănit pe frontul din răsărit, iar mama sa era bolnavă. Nu şi-a pierdut încrederea în viaţă și în viitorul său.

A urmat clasele III-IV în mod particular la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud.

Între anii 1948-1952 a făcut Şcoala Normală tot la Năsăud şi a obţinut diploma de învăţător, ca premiant. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Filologie din Cadrul Universităţii „Victor Babeş” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1956, cu diplomă de profesor de limba şi literatura română, printre cei dintâi.

La recomandarea regretatului profesor universitar Ioan Breazu, a fost repartizat provizoriu la Muzeul Grăniceresc din Năsăud, spre a se ocupa de casa din Prislop a familiei Rebreanu, din august 1956.

A lucrat Ia Prislop doi ani, cu multă pasiune, mulţumit că acest lucru îl leagă de Năsăudul legendar. După aprecierile unora dintre profesorii săi, calitatea pregătirii i-ar fi dat dreptul la o catedră universitară. Însă prigoana politică asupra tatălui său, precum şi dragostea faţă de meleagurile năsăudene, l-au fixat definitiv în zonă.

Cu un grup de colaboratori entuziaşti, a lucrat între 1 august 1956 şi 1 septembrie 1958 la reconstituirea şi întemeierea casei memoriale din Prislop, ca întâiul muzeograf , urmând regretatul Mihai Martin.

În 1958 s-a căsătorit cu învăţătoarea Doina Sângeorzan din Maieru unde s-a și transferat.

Din căsătoria cu Doina Sângeorzan au rezultat doi băieţi: Liviu (1960), profesor de educaţie fizică şi Ovidiu (1962) lector universitar de limba engleză, director la centrul „Acces” din Cluj-Napoca.

Timp de 45 de ani, Sever Ursa a muncit la Maieru ca profesor şi muzeograf. După muzeul din Prislop, proiectase şi la Maieru un muzeu, pornind de la o expoziţie memorială în holul şcolii.

Muzeul din Maieru s-a dezvoltat de-a lungul anilor, devenind o veritabilă instituţie de cultură rurală. A fost sprijinit de familia Rebreanu, de familia sa, precum şi de săteni şi elevi. Ulterior Complexul Muzeal din Bistriţa, condus atunci de directorul Ioan Mircea Prahase, a afiliat muzeul, astfel încât Sever Ursa a primit și o indemnizaţie începând cu 1 septembrie 2002. Până atunci a muncit fără plată vreme de 45 de ani.

În anul 2008 muzeul „Cuibul Visurilor” a împlinit 50 de ani.

Paralel cu activitatea didactică şi muzeografică, Sever Ursa a desfăşurat şi o activitate publicistică. A debutat în 1956, cu reportajul ,,În satul lui Ion”, publicat în „Gazeta literară”. Apoi, a continuat la Maieru, cu câteva eseuri bine apreciate, tot cu tematică rebreniană.
Între anii 1969-1979, a obţinut toate gradele didactice cu nota maximă.

În perioada 1 mai 1984-20 ianuarie 1990, a deţinut funcţia de director al Şcolii Generale din Maieru. S-a pensionat din funcţia de director.

La Maieru a iniţiat şi condus în permanenţă Cercul literar folcloric „Liviu Rebreanu”, cu care a înzestrat mereu muzeul. Acesta numără şapte secţiuni distincte, cu o bibliotecă proprie de peste 7000 de volume din donaţii.

A înfiinţat încă din 1967 revista şcolară „Cuibul Visurilor”, cu 12 apariţii în faza ei de început (1967-1976) și bineînţeles scrisă de mână. În prezent revista, în varianta tipărită, a ajuns fără întrerupere la cel de-al 23-lea an de existenţă.

Revista a fost sprijinită redacţional de un prestigios grup de colaboratori: Icu Crăciun, Viluţ Cărbune, Iacob Naroş, Macavei Al. Macavei, Ilie Hoza, Liviu Ursa, Ioan Mircea Prahase, Viorel-Daniel Partene sau regretaţii dr. Lazăr Ureche, şi Alexandru Raţiu, majoritatea foşti membri ai Cenaclului „Liviu Rebreanu”, foştii lui elevi eminenţi.

În iunie 1974, a înfiinţat Societatea Culturală „Liviu Rebreanu” pe baza documentelor vechii societăţi (1927-1935). Împreună cu un grup de sprijin a pus bazele manifestării tradiţionale „Zilele Măierene”, cu întâlnirea periodică a fiilor satului.

În vara anului 1964, Sever Ursa a înfiinţat Ansamblul folcloric „Cununa Maierului”. Acesta a cuprins în repertoriu mai multe datini şi dansuri locale apreciate cu înalte premii interne şi internaţionale, transmise şi retransmise pe posturi de radio şi televiziune, precum şi în presa scrisă.

Cu ocazia întâlnirii cu fiii satului, în cadrul „Zilelor Măierene”(14-15 octombrie 1995), Consiliul Local, în numele tuturor sătenilor, i-a conferit profesorului Sever Ursa titlul de Cetăţean de Onoare al Maierului.

Ca profesor de limba şi literatura română a fost selecţionat de 11 ori în Comisia Centrală a Concursului tradiţional „Mihai Eminescu”, ca examinator şi ca apreciere a prestaţiei profesionale.

Numai în perioada 1990-2007 a participat cu comunicări ştiinţifice la peste 90 de simpozioane şi întruniri culturale, profesionale etc.

Sever Ursa a publicat peste 150 de articole, eseuri, reportaje, recenzii, studii, interviuri în presa scrisă sau la radio şi televiziune.

Foto @ Maieru de Astăzi

Dumnezeu să-l odihnească în pace… Condoleanțe familiei Ursa…