• Insectele polenizatoare cele mai cunoscute sunt albinele, fluturii și bondarii. Acestea realizează prin zborul lor ”din floare în floare” polenizarea. Astfel ajută florile și plantele să se dezvolte și să crească. Mai ales în cazul pomilor fructiferi, fără insecte care să le polenizeze florile, nu ne-am putea bucura de fructe. Sunt puține plante la noi în cazul cărora să funcționeze cu succes polenizarea artificială.
• Albinele sălbatice sunt insecte unice enumerate în Cartea Roșie, deci este foarte important să-și păstreze rezerva de gene și să se împiedice dispariția acestora. Și nu doar rolul lor în ecosistem, ci și mierea pe care o produc, are proprietăți curative uimitoare. Albinele sălbatice au o culoare brun gălbuie, sunt mai păroase și mai scurte decât albinele obișnuite. Albinele își fac „casa” in firul de stuf. Se știe că stuful este gol pe interior pe porțiuni de aproximativ 20 cm. Acolo aveau acces pentru organizare. Un mic dop de pământ, polen și puțină miere cu polen și deasupra un ou, apoi asta se tot repeta cât ținea firul de stuf.
• Viespile sunt alte insecte benefice în grădină. Pe lângă faptul că ajută la polenizare, acestea se hrănesc cu afide, viermi, omizi, larve, musculițe albe și alți dăunători. De asemenea, unele specii de viespi (parazitare) își depun ouăle în interiorul insectelor dăunătoare.
• Urechelnița. Urechelnița comună (Forficula auricularia) este o insectă omnivoră din ordinul Dermaptera. Denumirea de urechelniță vine de la aspectul aripilor posterioare, care sunt unice și distinctive printre insecte, și seamănă cu o ureche umană atunci când sunt desfăcute.
  • În relație cu gospodăriile fermierilor acestea sunt privite atât ca dăunători, cât și ca insecte deosebit de utile. Ele pot fi întâlnite destul de des în grădină, dar și în casă. Din neștiință, reacția noastră poate fi necorespunzătoare.
  • Urechelnița poate zbura și o face la necesitate, însă zborurile sunt rare, de obicei de distanță scurtă și doar în caz că nu poate parcurge distanța dată în mers. În timpul zborului, corpul insectei preia o poziție aproape verticală.
  • Lungimea corpului la insecta adultă este în medie de 13-17 mm, masculul fiind un pic mai lung decât femela.
  • Trăsătura caracteristică a corpului urechelniței este perechea de cerci, care seamănă cu niște clești. La mascul ei sunt mai lungi, curbați, zimțați pe interior și servesc în mod principal pentru dansuri, apărare și atac în timpul ritualurilor de împerechere.
  • Dacă apare un pericol, urechelnița încovoaie abdomenul, ridicând cleștii deasupra corpului și îndreptându-i înainte. Cu ajutorul lor insecta ține prada pentru a o consuma. La femelă cercii sunt drepți, netezi și mai scurți, dar la fel sunt folosiți pentru atac și apărare.
  • Modul de viață al urechelniței – Insecta iubește căldura și umiditatea, adesea se stabilește lângă om, în localitățile rurale. Se întâlnește în frunzele căzute, grămezile de compost, sub pietre, în crengile și buturugile vechi, pe lângă rezervoarele de apă, dar și în locuințele umane.
  • Urechelnița este o insectă nocturnă, care ziua se ascunde în adăpost, iar noaptea iese în căutarea hranei. Mai activă este pe vremea ploioasă și posomorâtă.
  • Se înmulțește primăvara și toamna. Împreună cu masculul, femela sapă tuneluri în sol de 5-15 cm lungime și depune 30-60 de ouă toamna, sau 20-30 de ouă primăvara. După care le îngrijește ca o cloșcă-mamă până la eclozare (fenomen mai rar întâlnit la insecte).
  • Ciclul evolutiv presupune stadiul de ou, 5 stadii de larvă, după care apare individul adult (imago), stadiul de pupă lipsește.
  • Cercii de pe capătul abdomenului pot înțepa la pericol, dar înțepătura nu este semnificativă și nu poate fi numită dureroasă. Poate cauza doar un disconfort ușor. Urechelnița nu secretă venin. Pentru orice eventualitate, mușcătura poate fi prelucrată cu un antimicrobian, deși insecta nu se consideră transmițător real de infecții.
  • Daunele provocate de urechelniță în grădină – Urechelnița poate provoca daune în măsura disponibilății resurselor de hrană. Ele sunt omnivore, în mare parte consumă insecte mai mici, dar în lipsa acestora consumă și plantele din grădină. Nivelul pierderilor este proporțional cu numărul de indivizi.
  • Doar coloniile mari pot aduce daune semnificative, dar așa fenomen se întâlnește rar.
  • În perioada de primăvară, urechelnițele pot deteriora mugurii și butonii florali ai pomilor fructiferi, dacă nu le ajunge altă hrană. Cel mai des suferă pomii de păr, măr, piersic și prun.
  • După formarea fructului, insecta poate fi observată și pe suprafața acestuia, însă pericolul este minim, deoarece ea nu poate mușca coaja groasă și pătrunde doar în fructele deteriorate.
  • Crescătorii de flori pot observa petalele deteriorate de către urechelniță. Preferate de insectă sunt daliile, trandafirii, garoafele, crizantemele, unele plante de cameră.
  • Pot fi afectate răsadul și plantele tinere la diverse legume. În cazuri mai grave, planta întârzie în creștere sau chiar moare. Culturile afectate includ: cartoful, frunzele de salată, varza, țelina, castravetele, roșia, sfecla ș.a.
  • Apicultorii pot suferi și ei într-o oarecare măsură de prezența urechelnițelor, deoarece într-un număr mare acestea pot pătrunde în stup, unde vor consuma rezervele de miere și vor lăsa fecale, care murdăresc mediul albinelor.
  • Beneficiile aduse de urechelniță – Urechelnițele sunt o verigă importantă a ecosistemului, având rol de sanitar al grădinii. Ele consumă o bună parte de organisme animale și vegetale în stadiul de putrefacție.
  • Deși se pot hrăni cu diverse tipuri de hrană, ele totuși preferă hrana animală, care include afidele. Acestea din urmă pot cauza daune majore culturilor vegetale. Timp de o noapte, o urechelniță tânără consumă până la 50 de afide, iar una adultă – până la 120.
  • Așa deci, implicarea urechelnițelor în reducerea naturală a numărul acestora le face un bun prieten al fermierilor, daunele aduse de urechelniță fiind cu mult mai mici. În afară de afide, hrana urechelnițelor poate include ouăle și larvele multor altor insecte dăunătoare.
• Buburuzele sunt inamicii purecilor de plante
  • Buburuzele sunt insecte bine cunoscute tuturor și îndrăgite, pentru culoarea lor roșie aprinsă, cu puncte negre. Posibil să nu știți cu toții faptul că sunt foarte utile în grădină. Atât insecta adultă, cât și larvele, se hrănesc cu purici de plante, care sug seva lăstarilor tineri. O buburuză adultă, ca și larva ei, poate mânca într-o zi o cantitate de păduchi de plante cu o greutate de câteva ori mai mare decât corpul ei. Adică, aproximativ 270 – 300 de păduchi.
• Libelula este o altă insectă folositoare. Zburând cu mare viteză, libelulele prind din zbor insecte dăunătoare. Libelulele sunt adevărați sanitari ai grădinii, deoarece o curăță de țânțari, de muște și afide.
• Păianjenii. Poate vi se par de speriat, însă trebuie să știți că păianjenii sunt insecte benefice pentru gradină și nu ar trebui omorâți. Majoritatea speciilor de păianjeni din grădină se hrănesc cu omizi, muşte sau alte insecte care atacă legumele.

Cum să atrageți insectele folositoare în grădină

Vă dăm și câteva sugestii, dacă vreți să încurajați insectele folositoare să se stabilească în grădină. Majoritatea insectelor benefice se hrănesc cu nectar și polen, așa că plantați în grădină flori cât mai variate, care să înflorească de primăvara timpuriu și până la venirea înghețului.

Puteți acoperi suprafețele de pământ gol cu straturi protectoare de frunze și resturi de iarbă. Acestea vor oferi umbră și adăpost insectelor precum buburuzele și păianjenii. Și, poate cel mai important sfat: renunțați la insecticide! Acestea omoară și insectele folositoare iar chimicalele din ele ajung să contamineze legumele sau fructele.” au scris administratorii Parcului, implicit ai hotelului, pe Facebook.