În fiecare an, la 50 de zile de la Sfintele Paşti, se sărbătoresc Rusaliile. Este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, cunoscută drept Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh. E ziua în care, ascultând cuvintele Sfântului Apostol Petru, aproape 3.000 de oameni s-au convertit pe loc la creştinism. Este și sărbătoarea unor înfricoșătoare superstiții.
Este cea mai veche sărbătoare creştină alături de Sfintele Paşti, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare – a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două evenimente au început să fie celebrate separat.
Numele vine de la sărbătoarea trandafirilor (Rosalia) din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire a morţilor (Moşii de Vară).
În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii.
Acestea refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor subpământene şi încep să facă rău oamenilor.
Pentru a le îmbuna, oamenii evitau să le spună Rusalii. Le dau, în schimb, diferite nume precum Iele, Zâne, Frumoase. Se credea că aceste spirite locuiesc pe lângă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor. Sau să-i îmbolnăvească, aruncându-i într-o transă hipnotică. Aceasta nu putea fi lecuită decât de puterea magică a căluşarilor.
Cel mai probabil, termenul derivă din cuvântul slav „rusalka”. Rusalcele erau spirite ale apei precum nimfele, zânele sau demonii de apă. Erau sărbătorite, pentru a fi îmbunate, în prima săptămână a lunii iunie. Această tradiție păgână, pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalca „drăgaică” (drăcoaică, demon).
În această zi era interzis spălatul sau scăldatul: oamenii nu îndrăzneau să se apropie de ape.
De Rusalii, pe alocuri, creştinii îşi împodobesc casele şi gospodăria cu ramuri de nuc, tei, plop sau stejar. Ramurile de nuc şi de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare.
Se crede că ele feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor şi de aceea ele se sfinţesc la Biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.
În România, începând cu anul 2008, sunt libere prima și a doua zi de Rusalii – în care este proslăvită Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh).
Tradiții de Rusalii în Bistriţa-Năsăud
De Rusalii la Figa, dar și la Căianu și Căianu Mare se păstrează încă, de sute de ani, străvechiul obicei al boului înstruţat. Acesta este împodobit cu o cunună de flori în formă de cruce, iar sătenii îşi îmbracă cele mai frumoase costume populare. Se pornește apoi într-un alai, dintr-un capăt al satului, până la casa celui mai bun gospodar. În același timp, tinerii poartă măști şi trebuie să cutreiere pe străzi și în curțile oamenilor căutând fetele care nu sunt încă măritate.
În Șieuț, se practică de mai bine de un secol – până în zilele noastre – Cununile de Rusalii. Înainte de duminica Rusaliilor, fetele tinere din sat (de obicei, între 13 şi 15 ani) ies la câmp, în ţarină. Aici trebuie să-și facă fiecare câte o cunună din cele mai frumoase spice de grâu. Împletitul acestor cununi este însoţit de un cântec pe care fetele îl interpretează aproape ritualic.
După ce termină de făcut cununile, fetele trebuie să le ascundă. Băieţii vin spre înserat să le caute. Dacă le găsesc, aceştia le fură sau le ascund în alte locuri, iar fetele trebuie să le refacă.
Căluşarii îi vindecă de Rusalii pe cei cu minţile rătăcite
O altă tradiţie specifică Rusaliilor este şi „Dansul Căluşarilor”. Este considerat remediul perfect pentru starea sufletească a celor care au văzut, au fost vrăjiţi sau se tem de iele.
Căluşarii merg la casele sătenilor care au probleme de sănătate sau cred că ielele le-au „pocit” minţile.
La brâu se poartă tot felul de talismane care îi protejează pe oameni de pagubă sau de necazuri „nefireşti”. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi şi tămâie şi se păstrează într-o punguţă roşie, care se poartă la brâu.
Rusaliile – ziua în care Biserica ia fiinţă
Apostolii mărturisesc că Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, ar fi coborât asupra lor în această zi şi i-ar fi umplut de daruri: apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci.
Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să transmită învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi erau cunoscuţi drept simpli ucenici evrei, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine.
Apoi, apostolii au început să străbată lumea în lung şi-n lat, săvârşind minuni, convertindu-i pe păgâni la creştinism şi aducându-i la credinţă – de la oameni simpli la împăraţi.
Este şi sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine. Pentru că, în aceeaşi zi, Sfântul Apostol Petru a vorbit unei mulţimi imense şi aproape 3.000 de „suflete” s-au convertit, ascultându-l, la creştinism. Aceștia sunt considerați cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim și nucleul Bisericii de mai târziu.
Frunzele de tei sau de nuc, binecuvântate de Rusalii
În ziua de Rusalii, creştinii merg la biserică cu frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc din vechime şi semne ale coborârii Sfântului Duh.
Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor după Sfânta Liturghie. Prezenţa acestor frunze la sărbătoarea Rusaliilor simbolizează şi chipul darurilor Duhului Sfânt – daruri nenumărate, diverse şi totuşi unitare şi unificatoare.
