Ca în fiecare an, la 50 de zile de la Sfintele Paşti, se sărbătoresc Rusaliile – una dintre cele mai vechi sărbători creştine, cunoscută şi drept Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh – ziua în care, ascultând cuvintele Sfântului Apostol Petru, aproape 3.000 de oameni s-au convertit pe loc la creştinism.
Este cea mai veche sărbătoare creştină alături de Sfintele Paşti, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare – a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos, dar în jurul anului 400, cele două sărbatori au început să fie celebrate separat.
În Bistriţa-Năsăud – de Rusalii se păstrează încă, de sute de ani un străvechi obicei: la Figa, dar şi la Căianu Mic, are loc înstruţatul boului. Acesta este împodobit cu o cunună de flori în formă de cruce, sătenii îşi îmbracă „cele mai faine țoale” şi pornesc dintr-un capăt al satului până la casa celui mai bun gospodar. În același timp, tinerii poartă măști şi trebuie să cutreiere pe străzi și în curțile oamenilor căutând fetele care nu sunt încă măritate.
Rusaliile – ziua în care Biserica ia fiinţă
Apostolii mărturisesc că Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, ar fi coborât asupra lor în această zi şi i-ar fi umplut de daruri: apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci.
Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să transmită învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi erau cunoscuţi drept simpli ucenici evrei, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine. Apoi, apostolii au început să străbată lumea în lung şi-n lat, săvârşind minuni, convertindu-i pe păgâni la creştinism şi aducându-i la credinţă– de la oameni simpli la împăraţi.
Este şi sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, Sfântul Apostol Petru a vorbit unei mulţimi imense şi aproape 3.000 de „suflete” s-au convertit, ascultându-l, la creştinism – ei fiind cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.
Frunzele de tei sau de nuc, binecuvântate de Rusalii
În ziua de Rusalii, creştinii merg la biserică cu frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc din vechime şi semne ale coborârii Sfântului Duh.
Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor după Sfânta Liturghie. Prezenţa acestor frunze la sărbătoarea Rusaliilor simbolizează şi chipul darurilor Duhului Sfânt – daruri nenumărate, diverse şi totuşi unitare şi unificatoare.
Căluşarii îi vindecă de Rusalii pe cei cu minţile rătăcite
O altă tradiţie specifică Rusaliilor este şi „Dansul Căluşarilor”, ca un remediu pentru starea sufletească a celor care au văzut, au fost vrăjiţi sau se tem de iele. Căluşarii merg la casele sătenilor care au probleme de sănătate sau cred că ielele le-au „pocit” minţile.
La brâu se poartă tot felul de talismane care îi protejează pe oameni de pagubă sau de necazuri „nefireşti”. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi şi tămâie şi se păstrează într-o punguţă roşie, care se poartă la brâu.
*******
„Rusaliile sunt darul prin care Dumnezeu reface lumea frumoasă, locuibilă, dând sens prezenţei Bisericii în lume, reactivând ortodoxia de început a creaţiei. Suntem la vremuri de sperjur ideologic şi cataclism moral…”, afirma părintele Constantin Nicula pe tribuna.ro – amintind totodată că „Biserica este un Munte al Fericirilor mereu actualizat, ca sens, prin trăirea fiecăruia din noi şi că putem trăi fără multe, dar nu fără Dumnezeu.
„Zile ca acestea, ale Rusaliilor şi ale pomenirii Sfintei Treimi, nu ne învaţă doar teologie, ci ne arată de ce e nevoie de frumos ca să nu ne pierdem omenia. Un frumos ca o nostalgie de rai, ca un sens unic, nefracturat de orgoliile şi micimile noastre…”, mai spunea preotul Necula.
