Oricine ar fi trecut ieri prin buricul târgului ar fi simțit la fel… Și ar fi rămas măcar pentru câteva clipe siderat, privind uluit la statuia domnitorului Petru Rareș. Și apoi – tot pentru câteva clipe măcar – s-ar fi trezit asaltat / poate chiar fulgerat / de o puzderie de întrebări…
Întrebări precum cele care ne-au bântuit și pe noi, de altfel. Ce naiba are impunătoarea statuie a domnitorului pe umărul drept ?!? Ce caută un asemenea pet tocmai pe umărul lui Petru Rareș ?! Să fie oare ulei care picură încet pe statuie ca să nu ruginească ? Cine l-a amplasat acolo ? Cum naiba a ajuns până acolo? S-a cocoțat pe statuie ?! O fi mai degrabă cola ? Dar cum și-a permis să pună acolo cola în loc să opteze pentru nobilul pepsi ? Și – în definitiv – de ce…?!? Care să fie mesajul ascuns în spatele unui asemenea gest ? Că happening nu se poate numi…!
Concluzia / răspunsul poate fi unul singur: Ne facem de circ… Suntem de circ…!
Vin turiștii străini să ne viziteze orașul și sunt întâmpinați cu asemenea peisaje ? Taman un pet de plastic pe celebra statuie ? Taman în fața palatului administrativ ?
Din fericire, cititorul nostru vigilent care a sesizat la timp – înaintea turiștilor – dezolanta imagine – nu s-a panicat! Și nici nu a stat prea mult pe gânduri. A acționat civic, așa cum ar fi făcut oricare dintre noi.
S-a străduit o vreme să dea jos umilitorul obiect, dar constatând că nu ajunge nicicum la înălțimea domnitorului – a împrumutat cu mult curaj o mătură, de la vecinii din Hotelul Coroana. Cu cea mai mare viteză, a îndepărtat elegant mizeria de plastic care întina memoria figurii istorice.
„Eram de circ…! Cât pe-aci să ne facem de circ! Vine lumea să ne viziteze orașul și ce vede? Un pet mizerabil pe umărul marelui domnitor…!”, o fi murmurat dezamăgit cititorul nostru.
Apoi a privit precaut în jur – ca nu care cumva să fie surprins în flagrant de privirile vreunui hapsân pus pe bârfe și meschinării…