A fost decorat de președintele Klaus Iohannis, a băut șampanie cu președintele Franței, Emmanuel Macron, alături de elita culturală și economică a țării, este un artist care a câștigat premii importante la festivaluri internaționale de renume și e recunoscut pe plan mondial… Din păcate, tocmai în locurile sale de baștină, la Bistrița, nu este cunoscut aproape deloc…
Invitat special, zilele trecute, la festivalul internațional Poezia e la Bistrița – regizorul Radu Afrim a stârnit hohote de râs povestind despre experiența sa de regizor în teatru, despre certuri cu marii actori ai României, despre aventurile sale de regizor în Germania, unde a fost invitat să monteze o piesă…
S-a dovedit savuros și cuceritor, dar și-a încheiat povestea cu un mare regret și o mărturisire care a lăsat tuturor un gust amar… piesele sale nu au fost văzute în Bistrița, nimeni nu s-a gândit să aducă la Bistrița o piesă de teatru semnată de Radu Afrim, pentru că în județul nostru, de fapt nici nu există teatru… „Într-o lume civilizată, este o mare greșeală… Este o greșeală… Și știu toate judeţele din ţara asta care nu au teatru. Nu sunt multe. Sunt puţine judeţe din țară care nu au teatru – bun, prost, dar au teatru. Eu nu am lucrat în toate, m-am ferit de teatrele în care am văzut că nu se vrea performanţă. Dar e păcat că la Bistriţa nu este teatru. Eu nu pot să aduc nici măcar în turneu un spectacol… nu doar din cauza decorurilor, întotdeauna am vrut să arate cumva… Decât să adaptez o scenuţă, nişte chestii micuţe… Întotdeauna am vrut să fie magie, iar magie nu poţi să faci aşa. Teatrul e o artă scumpă, nu e ieftină şi asta ar trebui spus. Unora li se pare că se aruncă banii. Se aruncă acolo unde e treaba proastă. Dar e bine să se dea bani pentru teatru, pentru film, pentru literatură. Unde altundeva să meargă banii?! Poate altădată, cine ştie, într-un viitor… Sau poate voi produce aici ceva… Altceva este să produci într-un spaţiu acolo, fără să adaptezi nimic, ci să îl faci organic pentru acel spaţiu…”, a mărturisit Radu Afrim, cu regret.
altFEST… Alegoria…
Singurele ocazii în care acest artist a avut ocazia să prezinte acasă la el ceea ce creează s-au întâmplat în 1999 și 2000 – când la Bistrița au avut loc primele și ultimele două ediții ale altFEST – Festivalul internațional de teatru în spații neconvenționale, coordonat de Mihai Iancu și Alina Moldovan, cu sprijinul lui Gavril Țărmure, pe atunci șeful Inspectoratului pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Radu Afrim a povestit nostalgic despre Bistrița care părea atunci singurul spațiu în care experimentele teatrale sunt posibile, unde și-a prezentat lucrarea de licență, piesa Blue Escape, după care a urmat Black Milk, pe un text al Savianei Stănescu, un dramaturg în mare vogă, pe timpul acela, între timp emigrat în SUA, unde trăiește și acum.
Unii dintre prietenii noștri încă își amintesc de câteva fabuloase discuții cu actorii și directorii festivalului, în holurile hotelului Coroana de Aur sau de piesele de teatru avangardiste urmărite cu sufletul la gură, în Piața Mihai Eminescu, în spațiile fascinante, neterminate și provocatoare ale clădirii care ar fi trebuit să adăpostească o nouă Casă de Cultură a sindicatelor, dar între timp s-a privatizat, ajungând să fie sediul unor firme și instituții…
Înainte de altFEST, însă, la Bistrița a existat Alegoria – un festival coordonat de Oliv Mircea, care cuprindea în program și arte vizuale, literatură sau spectacole de teatru și performance-uri de care, de asemenea, unii dintre noi își amintesc și în ziua de azi… Un festival la care a fost invitat la un moment dat însuși Constantin Chiriac, actualul director al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, care a și declarat la un moment dat că, impresionat de ceea ce a văzut la Bistrița, la Alegoria, și-a dorit mult să facă ceva similar la Sibiu… Festivalul de la Sibiu a fost susținut și a crescut uimitor, devenind cunoscut în întreaga lume, în timp ce la Bistrița, din nebănuite și provinciale motive, Alegoria s-a terminat la fel de neașteptat precum a început…
Totuși, la Bistrița se joacă aproape lunar piese de teatru…
Și mai sunt și aplaudate îndelung de bistrițeni și apreciate… Dar, poznă mare, în afara zidurilor cetății – asta nu se vede…
„Puteți să vă închipuiți că aveți teatru la Bistrița, puteți să și justificați asta prin nenumărate hârtii și acte, dar în afară problema nu se vede așa… Eu personal nu cred că ceea ce se face acum la Bistrița, la Casa de cultură, este teatru de proiecte… Dar vi se îngăduie să vă imaginați că faceți teatru de proiecte, dacă așa vă place… Un teatru de proiecte adevărat presupune însă un producător care să adune bani de pe la sponsori sau instituții, un regizor care să facă un casting sau să-și aleagă 5, 6 actori în funcție de gusturile sale estetice, să formeze o trupă provizorie de teatru și nu una stabilă, așa cum există într-un teatru instituționalizat, și să propună o piesă pe care s-o lucreze la Bistrița, să facă repetiții aici la Bistrița și apoi să joace piesa respectivă până la epuizare, până când publicul n-o mai solicită sau n-o mai gustă… Din ceea ce se percepe în afară – la Bistrița e un fel de ciubucăreală, o șmechereală tipic românească și o vacă de muls… Dar asta e afacerea, cu asta defilați…”, a remarcat Ciprian Vultur, actor la Teatrul de Nord din Satu Mare, auzind despre discuția cu Radu Afrim…
„Bistriţa-Năsăud nu este un judeţ slăbănog, cum sunt cele din Moldova. Atâta timp cât avem un liceu de arte plastice, un liceu de muzică şi două colegii naţionale precum Andrei Mureşanu şi Liviu Rebreanu – ar merita să avem şi un teatru în Bistriţa. Şi dacă ar funcţiona sub forma unei mini-stagiuni sau a 3-4 spectacole pe an… Sunt o mulţime de bistriţeni care au absolvit facultăţi de teatru în toată ţara. Sunt convins că mulţi ar veni cu drag să joace pe o scenă bistriţeană…”, susținea Ciprian Vultur prin 2012…
Teatru profesionist la Bistriţa? Am merita…
În semn de apreciere a contribuţiei remarcabile la creşterea prestigiului artei spectacolului, pentru implicarea deosebită în promovarea teatrului şi cinematografiei româneşti atât în ţară, cât şi în străinătate – Radu Afrim, alături de regizoarea Geanina Cărbunariu din Bucureşti – au primit anul trecut, din partea preşedintelui Klaus Johannis, „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
Radu Afrim, născut pe 2 iunie 1968, la Beclean, a absolvit secţia Regie a Facultăţii de Teatru, în 2000, şi Facultatea de Litere, secţia Română-Franceză, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1995. Este unul dintre cei mai provocatori și excentrici regizori de teatru, cunoscut la nivel mondial, Printre spectacolele montate de regizor, în Bucureşti şi la Sfântu Gheorghe, se numără „No Mom’s Land”, „De ce fierbe copilul în mămăligă”, „E doar Sfârşitul lumii”, „Trei surori sau Alge-Bernarda’s house remix”, „Între noi e totul bine” – piesă care a deschis în 2016 festivalul de dramaturgie poloneză din Wrocław – capitala culturală europeană în același an.
Radu Afrim este unul dintre cei mai provocatori regizori de teatru, cunoscut la nivel mondial, născut în iunie 1968 la Beclean. Printre spectacolele montate de Radu Afrim în Bucureşti şi la Sfântu Gheorghe, se numără „No Mom’s Land”, „De ce fierbe copilul în mămăligă”, „E doar Sfârşitul lumii”, „Trei surori sau Alge-Bernarda’s house remix”, „Între noi e totul bine” – piesă care a deschis anul trecut festivalul de dramaturgie poloneză din Wrocław – capitala culturală europeană în 2016. A obținut numeroase premii, între care și Premiul UNITER pentru cea mai bună regie pentru spectacolul Tihna, la Teatrul Național din Târgu Mureș – Compania „Tompa Miklos” în 2016.
