Îl cunoaștem pe de rost, nu mai are niciun secret pentru nimeni – și totuși, în fiecare toamnă, parcul ne ia prin surprindere cu o nebunie de culori. Cu spectaculoase nuanțe de frunze și zboruri care ne semnalizează limpede că a venit toamna. E timpul să ne acoperim inima cu ceva:
A venit toamna în parcul muncipal, iar Cornel Ciocan a reușit s-o surprindă în câteva ipostaze fabuloase, în câteva instantanee care ar topi orice suflet împietrit sau copleșit de veștile proaste care converg spre noi fără milă…
A venit toamna, e vremea să ne acoperim inima cu ceva… Cu umbra unui copac…?
Sau mai bine cu umbra ta…?!? Este taman vremea – parafrazând un străvechi spirit poetic – să ne înspăimântăm: că poate lucrurile o vor lua razna cu totul. Că poate nu ne vom mai vedea de acum încolo. Că ne vor crește aripi ascuţite până la nori. Sau că ceilalți se vor ascunde într-un ochi străin, care se va închide brusc, cu o frunză de pelin….
Şi-atunci nu mai avem altceva de făcut decât să ne apropiem încet de pietre şi să tăcem… Să luăm cuvintele și să le înecăm în lac, printre pești…
Să șuierăm luna, s-o răsărim și s-o prefacem – într-o dragoste maaare…
[arve url=”https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fciocan.cornel.1%2Fvideos%2F1796021230573627%2F&show_text=0&width=267″ maxwidth=”300″ aspect_ratio=”1:1.8″ /]
Concluzia e cât se poate de limpede… Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă / Sufletului nostru bucuros de moarte…
Cine vrea să plîngă, cine vrea să jelească – nu trebuie decât să vină în parc, să asculte îndemnul neînțeles… Sau să-și îngroape umbra între umbrele frunzelor împrăștiate aiurea pe alei…
Sursă foto / video @ Cornel Ciocan