Mai grav decât ai pierde acte, hârtii, facturi, diplome sau oameni dragi, mai grav decât ai pierde 1000 de lei – mai răscolitor decât ai rătăci calea de întoarcere este să te trezești într-o bună dimineață fără…
…fără visul de demult. Care poate fi un vis colorat, un vis mărunt, un vis nebunesc sau imposibil pentru toți restul, dar atât de important pentru tine, încât la un moment dat respirația de dimineață începea cu el, ziua făcea primii pași în preajma lui, noaptea se încheia îmbrățișându-l… Atât de important și vital pentru tine, iar tu să-l pierzi… Dar să ai totuși șansa să ceri ajutorul unor prieteni ca să-l găsești…
La Scenica, s-a încropit (nu demult) o poveste despre vise, căutare, timp, spațiu și… cea mai mare iubire: a mamei… Despre noaptea care vine din trecut și care, pe un licăr de lumină, dă naștere unei flori-regină… Iar ea, stăpâna florilor de noapte, veghează peste miile de șoapte și are un vis – încropit din gânduri de copil care devine ușor și tiptil un fel de poveste de viață, rapid legată cu ață – ca să nu aibă scăpare din memoria scurtă de floare… Visul se plimbă printre crengi, până când un vânt scăpat din abis îl răpește într-un moment de cumpănă sau dichis…
„Voi pieri curând, căci zbor sunt pe pământ – așa cum te-ai desprins și tu și ai primit cuvânt… Tu care zbori printre șoapte, trebuie să știi: eu am avut un vis ce s-a pierdut azi-noapte… Dacă poți tu să-l cauți, să mi-l dai înapoi… am să-ți spun și secretul ce zace între noi… Și mare răsplată am să-ți pregătesc…!”
„Regina mea, crăiasă… aș vrea să-ți caut visul… Însă… mi-e greu să plec de-acasă… Sunt mică… Dacă mă rătăcesc…?”
„Prietenul meu, timpul, o să-ți arate drumul… El știe multe, multe, îmi știe și parfumul…!”
Au mers așa o vreme pe drumul pietruit, dar nici un vis – se pare – nu se lăsa găsit… Prin nori și prin ruine călătoreau mereu, iar vântul rece al nopții le stingherea nițel…
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/wDdCtqz2D7Q” /]
Din pâlpâit de soare și nor încununat – venise primăvara și lumea s-a schimbat… „Frumoasă primăvară, noi căutăm un vis… Nu poți să știi tu oare pe unde s-a pitit?”
„Ei, visul vostru umblă teleleu prin ceața dimineții… Vedeți la curcubeu – e optimismul vieții !”
„O scară colorată ne-ar ajuta din plin… nu e plictisitoare și-aduce iar senin…”
„Mă sperie însă graba, sunt alte vremi de-acuma, iar lumea s-a schimbat… iar visele de asemeni, se-ndreaptă spre păcat…”
Cu gândurile vrac și la comoara care promisă se arată la capătul de arc – se îndreaptă împreună, având același scop spre-a cerului cunună – subtil caleidoscop… Un cer senin de-a gata, cu promisiuni deschise. Se-nvârte iarăși roata… Și iarăși vine vara… E cald și în cuvânt, fermecătoare-i seara ce dănțuie visând… „Vară, vară, chip cu mac, căutăm un vis de-o vreme, ce s-a rătăcit buimac… Și nu știm pe unde vântul a ascuns visul reginei, iar noi ne-am promis cuvântul și purtăm povara vinei…”
„Îl găsiți la miază-noapte, numai ascultând de șoapte… Oricum v-ați conduce gândul – vinovatul este vântul…”
„L-am găsit, l-am găsit…!” Căutarea s-a sfârșit…
Preluat de vânturi rele, visul a călătorit, s-a ascuns încă-n viață peste-a râurilor ceață… Înghețat, dar nu de tot… Va rodi luat din loc și înapoiat reginei… Iubirea îl ține-n viață…
*****
Cam așa s-a prelins lin și învăluitor ca o poveste, zilele trecute, la Centrul Cultural „Dacia”, un spectacol coregrafic de balet și dans contemporan cu totul special încropit la clubul de dans Scenica. O poveste dedicată mămicilor de pretutindeni și mai ales celor din sufletul nostru.
Costumele și decorurile i-au aparținut Dorei Baba, care coordonează activitatea Scenica, în timp ce coregrafia a fost semnată de Mihaela Culda – care împreună au reușit să ne convingă cât de greu este să fii copil cu picioarele pe pământ… cât de răscolitor poate fi să auzi într-o noapte vocea mamei – străbătând cerul precum o rugăciune sau cum dincolo de orice genune, indiferent cum soarele apune, să se-mplinească firea: Tu ești iubirea, tu ești fericirea…
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/Y8ae57Qg5R0″ /]
