Mai bine haimana, decât trădător, mai bine huligan, decât dictator. Mai bine golan, decât activist, mai bine mort – decât comunist…
Ne-am amintit în aceste zile celebrul imn care zguduia Piața Universității, cu mai bine de 30 de ani în urmă. Ne-am amintit și de un parc de joacă din zilele noastre, cu un copac secular la poalele căruia se pierduse o insignă.
Sau poate că nu se pierduse. Poate cineva o așezase cu grijă acolo. Spre odihnă veșnică. Spre amintirea nălucilor care au murit într-un măcel aproape uitat…
În decembrie 1989 România a fost zguduită de Revoluţia care a detronat regimul comunist şi dictatura Ceauşescu de la guvernare.
Peste 10.000 de bistriţeni din Fabrica Mecanică şi apoi din alte fabrici din zona industrială au ieșit pe străzi în 22 decembrie 1989. Și-au riscat libertatea, slujba și viața – într-un moment în care nu se ştia dacă regimul Ceauşescu se va prăbuși.
3 persoane din judeţul Bistriţa-Năsăud și-au pierdut atunci viața. Matei Silaşi din Căianu Mic a fost ucis la Timişoara. Remus Cristian Bucur a fost împuşcat la Bucureşti, unde era student al Academiei Militare. Ioan Sabău a murit în 21 decembrie la Cluj-Napoca… Marius Mihalca a participat, de asemenea, la revoluția izbucnită în Timișoara, fiind rănit în acele zile.
FOTO/VIDEO: Era unul dintre studenții bistrițeni eminenți ai Academiei Militare. L-au dus la Revoluție și l-au nenorocit…
Revoluţia din decembrie 1989 a înlocuit totalitarismul cu libertatea. În urmă cu 32 de ani, revolta românilor începută la Timişoara a cuprins întreaga ţară. A fost atât de puternică, încât a spulberat în câteva zile aproape patru decenii de dictatură comunistă.
Au fost cele mai curajoase proteste ale sfârșitului de secol XX în Europa. 1166 de români și-au pierdut viața în decembrie 1989… Lumea întreagă a urmărit îngrozită – pentru prima dată în direct, la televizor – moartea soților Ceaușescu și măcelul de pe străzile capitalei…
Erau zile în care oamenii învățau că merită să aleagă. Mai bine huligan decât dictator… Mai bine mort, decât comunist…
Printre șișuri cu pahare,
Stam ca popii în stihare.
Voi programați revoluții,
Eu primeam noi atribuții
Astfel: țup după perdele,
Turnam în putini sardele.
La noi vremuri noi înșine
N-avem azi deloc rușine
Să fim trași la suprafață
Din rețea, prin interfață,
Să primim alte bacșișuri,
Printre pahare cu șișuri.
doamna ziarist… .acest cantec nu s-a cantat niciodata in 22 dec 1989… el a aparut in timpul protestelor care au dus la interventia minerilor din 13-15 iunie 1990…
domnule yeah right, dar nici n-am spus vreodată că s-a cântat în decembrie 1989… am spus doar că ne-am amintit de el acum, în aceste zile… stim că amintesc un alt eveniment, la fel de dramatic, doar că… așa se zburlesc amintirile. nu neapărat în ordine cronologică…
ci poate sentimentală
selectivă