An de an – aceeași discuție, în duminica de Paști când prichindeii descoperă că ouăle din coșul de Paști nu sunt tocmai roșii, ci bat spre maroniu… „De ce nu cumperi și tu din magazin vopsea din aia roșie, de la Doctor Oetker?! Cu aia ies ouăle roșii sigur-sigur! Am văzut la Mihai! Ei așa fac!”…
…„De ce naiba tot căutăm la frunze și învelim în ciorapi?”, „Ceapa asta miroase groaznic! Am obosit, vreau afară!”, „La bunica fac pariu că ieșeau ouăle roooșii… nu ca ale tale!”, „Măcar de-ar fi ouă de ciocolată! Dar știm sigur că nu-s… se vede de la o poștă!”
În ciuda unor asemenea replici usturătoare și a altora încă și mai și – în fiecare an ne încăpățânăm să cercetăm de jur împrejurul blocului după niscaiva frunze mai spectaculoase, să punem apa cu frunze de ceapă roșie „la dospit” de pe o zi pe alta, să adăugăm câte un nou ingredient, un truc, un secret – niscaiva sfeclă roșie azvârlită peste cojile de ceapă, de pildă, sau o lingură de oțet de care n-am pus anul trecut, sau o linguriță de sare – de data asta sigur ies roșii, vedeți voi! De data asta chiar o să-mi iasă! Dar nu ies, totul e în zadar… Chiar dacă apa se colorează frumos în roșu și mâinile se fac și ele roșii – ouăle nu vor în ruptul capului… „O fi de la ciorap…? Poate trebuia să iei ciorapi albi…?”
Ok, lasă că anul viitor încercăm și cu ciorapi albi… Deocamdată ciocnim cu ce avem. Închidem ochii și ni le imaginăm stropite cu sânge. „Da, da, că parcă ar fi așa de simplu… Sângele e sânge, nu se poate imagina…!”, „Te rog să ne promiți și să te ții de cuvânt! Și anul viitor de Paști să luăm vopsea din magazin! E cea mai sigură!”
*****
Azi-noapte, târziu după miezul nopții, printre blocurile cenușii, o domnișoară de vreo 17, 18 ani pășea încet și singură, cu mare grijă, aproape tiptil… cu o lumânare aprinsă într-o mână și cu cealaltă transformată în scut, în jurul flăcării pâlpâitoare… Venea singură, de la slujba de Înviere și pășea cu grijă, să nu se stingă lumânarea…
Semn că nu e totul pierdut…