O minune, ieșind din tomberon: Departe de lumea noastră, undeva prin Ilva Mare… Dar nu poate fi vorba decât despre câteva impresii, câteva senzații. Câteva atingeri de blană mătăsoasă:
O minune a fost zărită ieșind la lumină, dintr-un tomberon. Undeva prin Ilva Mare. Un film de câteva secunde (să tot fi fost vreo 30 de clipe bune) o demonstrează cu vârf și îndesat.
Pare un film din altă lume, înregistrat spontan, în bazinul hidrografic Ilva Mare.
Pare să fie „și prima dovadă a rivirimentului ecologic, a minunii căreia îi suntem martori: Întoarcerea Brebului…”
Este limpede pentru toată lumea: autorul se referă la un breb – o rudă apropiată a castorului, foarte scump la vedere pe meleagurile noastre. Aproape invizibil. Și ne avertizează:
Prezența lui Castor fiber… Semnalarea primelor cuiburi de dropie… Repopularea cu zimbru a Carpaților… Reducerea tăierilor silvice idioate… Programul sturionilor…
Toate astea, care acum câțiva ani păreau fantasmagorii, ne îndreptățesc să continuăm lupta pentru natură și pentru echilibru.
Despre castor – acest frate minune al brebului european (castor fiber, în cartea lui de identitate) – se pot afirma puține lucruri. Sunt printre cele mai mari specii de rozătoare semi-acvatice. În era glaciară, adică acum vreo 2 milioane de ani, erau specii mult mai mari. Care ajungeau la aproape doi metri lungime.
Între timp s-au făcut mici. Au o coadă stranie, ca o limbă exagerat de lată care ar vrea să lase semne în urmă pe nisip. Au o blană brun-roșiatică. Și mai ales mătăsoasă. Bună de pipăit sau mângâiat, presupunând că ar fi și ei de acord.
Dar nu sunt.
Nu poate fi vorba decât de câteva senzații închipuite… Nimic cert, nimic palpabil.
Pipăicios, eventual…
Sau poate nici atât.
https://www.facebook.com/crintriandafil.theodorescu/videos/283980839321498/
Sursă & Foto – BioGeoDiv BN @ Crin Triandafil Theodorescu
