În anii trecuți se auzea „capra” bubuind din tobe și hăulind printre blocurile din Bistrița cu câteva zile înainte de Crăciun. În acest an, însă, s-au precipitat un pic lucrurile.
Actorii cu capra au apărut mult mai devreme. Ca un avertisment, costumați adecvat, conform tradiției: în foițe galbene, pantaloni de fâș roșu, trening, dungi tricolore…
Ca și capra, de altfel. Care a evoluat, la rândul ei, înregistrând subtile modificări genetice. În ton cu vremurile tulburi pe care le traversăm înghițing în sec… Acum și-a tras un impresionant brâu mov care cu siguranță este bun și folositor la ceva.
Oamenii traversează agale străzile, fără niciun stres. Urează din toți bojocii, țopăie și sar în ritmul tobelor uriașe. Unii, mai pasionali. Alții – mai obosiți, cu o țigară în colțul gurii… Zgâindu-se prin vitrina magazinului cu pâine. Sau aruncând câte un mesaj către colegii de dincolo de stradă.
Urează de toate, pentru toți bistrițenii cu inima largă.
În poezia pe care o repetă la nesfârșit se infiltrează deja situații moderne, în ton cu vremurile tulburi pe care le trăim. Surprindem, în treacăt, cuvinte emoționante precum „voi părinți care aveți copii / faceți-le bucurii / săru’mâna, doamna mea / de urat v-am tot ura… bla bla blaaa / bla bla blaaa…”
