O lună de spaime. O lună de gânduri. O lună de când viața fiecăruia dintre noi s-a schimbat radical. Nu știm când se va termina. Nu știm ce va urma. Nu am primit sfaturi pentru criza economică și cea socială care vor urma. Știm doar că statul acasă și izolarea socială ne vor ajuta să nu ne îmbolnăvim. Cum a schimbat pandemia viețile bistrițenilor, cum s-au organizat și cum își văd viitorul, câtă speranță mai au, aflați din reportajul următor. Scrieți în comentarii experiența voastră. Scrieți-ne cum vedeți lucrurile. Poate îi veți ajuta iar pe cei de lângă voi să viseze la un viitor în culori vesele.
Când a venit pandemia peste noi, am primit doar sfaturi cum să ne protejăm pentru a evita îmbolnăvirile. Atât. Cum să ne (re)organizăm, cum să supraviețuim celor câteva săptămâni, poate luni, fără venituri, nu ne-a spus nimeni. Supraviețuirea a rămas mai departe în mâinile fiecăruia.
Cum o duc bistrițenii, tineri, mai în vârstă, cu copii sau fără, cu dizabilități sau adevărate cazuri sociale, cu afaceri mai mici sau mai mari, la ce visează și cum văd viitorul aflați citind poveștile de mai jos. Le-am cerut celor pe care i-am intervievat să ne spună povestea lor. Să ne spună cum i-a afectat criza, cum s-au organizat, cum văd viitorul și ce așteptări au.
Viluța Mihaiela Brătfălean – administrator Casa Doamnelor
Viluța nu mai are nevoie de prezentare. După ani de zile în care a fost jurnalist, apoi directorul TV Bistrița, s-a retras din lumina reflectoarelor în bucătăria Restaurantului Țărănesc Casa Doamnelor, unde reface gălăgioasă și veselă, alături de doamnele din bucătărie, rețetele tradiționale din copilăria de la Sălcuța.
Era fericită, construia extinderea restaurantului, visa și aștepta sezonul de vară, cel în care terasa și restaurantul e plin. Criza a picat ca o bombă și aproape i-a luat pofta de viață.
„În primele zile, m-a lovit ca un trăznet. Eu sunt o ființă emoțională. Am plâns ca un copil. Apoi am vrut să închid, apoi am vrut să mor. Apoi mi-am pus un Remy Martin și mi-am revenit. În timp ce beam, plângeam și blestemam de la China până la America, mi-am schițat o mică strategie. Să țin deschis, eu cu fiica mea Francesca.
Ea să se ocupe de comenzi și eu de mâncare și printre ele să facem altă mâncare și să spălăm vasele. Am urmărit noutăți ale Guvernului seară de seară, ca să știm ce putem face pentru angajații noștri. Contabila a făcut documentele pentru șomajul tehnic și sper să intre puținii bani ca să-i putem redirecționa spre angajați.
M-a afectat foarte tare. Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, încasările au scăzut cu 80-85 %. Ne ferim, lucrăm baricadați, cumpărăm cât se poate prin comandă. L-am izolat pe Zorin cu pisicile. Nu ne este ușor. Psihic sunt ruinată, nu mai știu în cine și în ce să cred.
Legat de viitor, nu mă gândesc la el. Nu mai am viitor și nu prea mă interesează.
Dacă reușesc să nu iau apă și să-mi duc familia pe uscat în siguranță și sănătoasă va fi cea mai importantă reușită a mea din acești 53 de ani. Și încă ceva… Am învățat să mă rog. Mă rog când îmi aduc aminte, la cafea, când gătesc, la duș, noaptea când mă trezesc mă tot rog la Bunul Dumnezeu pentru mine și pentru toată lumea asta mare și primejduită. Dumnezeu să ne ajute. Vă pup și vă iubesc! #binefacibinegasesti”, a fost mesajul Mihaielei.
Adrian Răzoare – DJ Arm
Adrian este unul dintre cei mai iubiți DJ din Bistrița-Năsăud, cu seri ocupate în fiecare weekend, cu luni sau ani înainte, ca orice DJ pe val. Viața lui era exact opusul a ceea ce trăiește astăzi: aglomerație, distracție, numai zâmbete și voie bună. De o lună, niciun party, toată lumea stă acasă. Iată ce a declarat pentru Bistrițeanul.ro:
„Ne așteptam cu toții să vină o criză cât de curând, dar nu chiar atât de gravă în acest domeniu. Nu știm cum va fi și asta cumva ne macină zi de zi. Aveam multe evenimente planificate atât la nivel de județ, cât și în afara țării: Amsterdam, Barcelona…
Eram într-o continuă creștere. Evenimentele din perioada aceasta nu s-au anulat. Primesc telefoane în fiecare săptămâna să stabilim o nouă dată și asta mă bucură că oamenii au încredere în serviciile mele și totodată îmi transmit prin reprogramarea evenimentelor că sunt optimiști, că o să fie bine. Cu siguranță se vor schimba multe în viitorul apropiat: unii vor fi în continuare speriați de riscul de a se infecta cu noul virus și nu vor veni în aglomerație, alții sunt în șomaj tehnic și nu își vor mai permite toate serviciile de divertisment.
Clienții vor pune accent mai mult pe muzica bună, socializare, mâncare, băutură… Criza aceasta îmi oferă timp să mă dezvolt la nivel profesional: fac mixuri, îmi construiesc o platformă web, învăț producție muzicală. John Maxwell avea o vorbă: Oamenii te pot celebra pentru ce ai făcut ieri, dar te respectă pentru ceea ce faci acum…”
Ana Dragu, psihoterapeut, fondator al Asociației de Resurse și Referințe în Autism „Micul Prinț” Bistrița
Am întrebat-o pe Ana Dragu despre ea și, cum face mereu, când vorbește public o face în numele tuturor copiilor cu autism. Luptă pentru a salva fiecare copil, în numele fiecărei familii care are un copil diferit și pentru toți terapeuții care au lucrat alături de ea cu satisfacții mai mult sufletești decât financiare. După ani de zile în care s-au chinuit să-i învețe să socializeze pe copii, criza i-a aruncat înapoi, în izolarea din care a fost scoși cu greu, sute, mii de ore de terapie.
„După o ieșire dificilă din iarnă, cu resurse financiare la limită, așa cum se întâmplă de fiecare dată la ONG-ul nostru mic, dar inimos și foarte util, cu liste de așteptare pentru începerea terapiei mai lungi ca niciodată, cu planuri mari de extindere a clădirii și a numărului de terapeuți – această pandemie ne-a șters, practic, pământul de sub picioare. Anulând toate planurile și amenințând serios capacitatea noastră de a supraviețui ca furnizori de servicii pentru copiii și tinerii diagnosticați cu autism.
În 10 martie, la solicitarea ANPDCA am suspendat activitatea de terapie directă cu beneficiarii, am mutat toată activitatea de terapie și consiliere online.
Ne-a ajutat și faptul că în cadrul Centrului de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț fiecare beneficiar are un jurnal de terapie online din care fac parte terapeuții, familia și cadrele didactice interesate. Un jurnal în care se consemnează scris și audio/video activitatea de terapie în timp real.
Am implementat acest sistem în urmă cu 2 ani cu mari eforturi din partea colegilor terapeuți, însă s-a dovedit util acum pe timp de criză.
În prima fază nu am fost prinși pe lista de măsuri compensatorii pentru angajați, așa că am făcut demersuri de forță pentru a obține protecția socială a angajaților noștri.
În prezent o parte se află în șomaj tehnic, iar altă parte în concediu fără plată. Cu toții sunt alături de copii și de părinții lor necondiționat. Familiile care îngrijesc o persoană cu tulburări din spectrul autist sunt foarte afectate în această perioadă. În primul rând, copiii sunt dați peste cap. Rutina lor zilnică – de care majoritatea sunt dependenți – a fost profund alterată. Nu mai ies din casă sau ies extrem de puțin. Au întrerupt terapiile psihologice în forma cu care erau obișnuiți, nu mai merg la școală/grădiniță.
Prin urmare sunt extrem de agitați și apar comportamente disruptive severe. Părinții, pe de altă parte – unii cadre medicale, alții cadre militare, nu au reușit să își ia concedii pentru supravegherea copiilor, fiind în prima linie de luptă împotriva COVID – 19.
Cei care au reușit să își ia concedii sunt extenuați și anxioși. Pe de o parte este teama de îmbolnăvire pentru că nu ar avea cine îngriji copilul cu autism dacă părintele ar ajunge în spital. Pe de altă parte un pacient cu autism este oricum extrem de greu de îngrijit într-un spital, pentru că nu suportă să fie închis în spații noi. Pe de altă parte, resursele financiare sunt reduse, copiii regresează pe zi ce trece și unii dintre ei pierd din achizițiile obținute prin ani grei de terapie susținută financiar de părinți.
Noi suntem din categoria lui #stămacasă, însă în cazul nostru statul acasă este contraintuitiv. Ani de zile am făcut părinți și terapeuți eforturi teribile, lobby, awareness și terapie pentru a scoate acești copii din case, pentru a-i integra școlar și social, iar regresul pe care îl înregistrăm acum va fi foarte greu de recuperat.
Ne concentrăm să supraviețuim, vrem să rămânem sănătoși pentru ca după încetarea stării de urgență să reconstruim împreună, pas cu pas, Micul Prinț. Corabia noastră spre libertate.”
Maria N. – văduvă, doi copii
Maria nu se plânge niciodată, deși viața ei nu e deloc simplă. Cu probleme mari de sănătate, care abia îi permit să stea pe picioare, nici vorbă să poată munci, Maria își crește cei doi copii din pensia de boală și o pensie de urmaș după soțul ei, decedat la începutul anului trecut. Ne-a rugat să nu-i dăm tot numele și nici să nu postăm fotografii cu ea, dar nu a ezitat să ne spună prin ce trece.
„Viața unei femei văduvă de tânără și cu copii minori este mereu o luptă pentru supraviețuire. Statul român alocă o sumă de bani infimă (600 lei), o pensie de urmaș. Și nu se gândește că din acea sumă trebuie plătită chirie, utilități, alimente și haine.
Dacă tânăra văduvă este și bolnavă sau nu are loc de muncă, oare se interesează cineva de ea? Nu. Cred că mai contăm doar când e de dat votul. Și cum nu era de ajuns această umilire a statului, a mai venit și această pandemie care ne face și mai vulnerabile în fața acestei situații și căreia cu greu și cu mari sacrificii îi fac față. Lupta pentru ziua de mâine este și mai dură, mai acerbă, mai ales că se adaugă și teama de a nu fi infectată, teamă care nu trebuie exteriorizată pentru a nu face și copiii să sufere.
O femeie tânără, văduvă trebuie să își ducă în tăcere suferințele: lipsa banilor, de multe ori lipsa alimentelor, de dragul copiilor. Plata chiriei, utilităților, cumpărarea alimentelor este un efort pe care abia reușesc să îl facă.
Viitorul este incert, pe de o parte gândul zilei de mâine și apoi, revolta interioară față de nepăsarea autorităților statului față de greutățile unor asemenea familii. Gândul că vine ziua pentru plata chiriei, a utilităților, a face minimul de cumpărături, îți dă o stare de neputință, o stare de frică. Stare care se transformă în nopți nedormite, stres și până la a te îmbolnăvi iar mai este un pas. Lupt să asigur copiilor un viitor mai bun, în speranța ca măcar ei să reușească să schimbe ceva în instituțiile statului, pentru a nu mai exista atâta minciună, nepăsare, egoism, răutate, nerespectarea aproapelui. Speranța unei femei văduvă de tânără este una singură: ca viitorul copiilor să fie mai bun decât al ei.”
Honoria Rațiu, manager Taverna Dogarilor
Locul unde orașul prindea viață, Taverna Dogarilor de pe Odobescu, cu serile ei de muzică și poezie, a rămas doar o amintire frumoasă de o lună încoace. Honoria Rațiu, cea care manageriază această afacere de 7 ani, ne povestește despre noua viață, departe de Taverna Dogarilor:
„Trăim vremuri foarte grele. Îmi văd amenințată munca ultimilor ani fără să pot face nimic. Nu știu din ce voi susține taxele, chiria, cheltuielile care vin oricum, angajații cărora nu știu ce să le spun. Deocamdată suntem de unii singuri și cerem ajutor autorităților să ne sprijine. Vrem să revenim și să putem munci chiar dacă viitorul nu sună prea grozav.
Izolarea e un lucru bun totuși, e o experiență și o iau ca atare. Nu mă deranjează să stau în familie, să muncim pe afară, să gătesc, să fac sport… Am devenit mai creativă în perioada asta. M-am hotărât că nu voi mai fi la fel după această perioadă.”
Adrian Birtaș, președintele Asociației Persoanelor cu Handicap Fizic Bistrița-Năsăud
Soții Adrian și Rodica Birtaș, ambii cu handicap fizic, trăiesc într-o locuință socială din zona ANL Subcetate, primită de la Primăria Bistrița. Nu-i auzi niciodată să se plângă pentru ei, dar știu o grămadă de semeni care au nevoie de ajutor. Primii care îi ajută sunt ei. Apoi, când nu mai pot, apelează la alții să-i ajute pe semenii lor. Fac de câțiva ani un concurs de pescuit, în care miza nu e pescuitul, ci socializarea și scoaterea din case a celor cu handicap fizic. 
„Pentru mine nu s-a schimbat mare lucru, fac ce am făcut și înainte, dar încerc să respect regulile. Nu mi-e frică pentru mine. Am evitat de două ori coasa. Mi-e frică doar pentru Rodica. Trăim din pensia minimă și indemnizația de handicap.
Am avut un mentor care îmi spunea că orice lucru pleacă de la cap. Adică să ai o gândire pozitivă, să încerci în orice situație să te adaptezi, să vezi lucrurile pozitive. Mai rău decât corona este partea economică de după, în care mulți oameni vor fi dezavantajați în favoarea altora. Care sunt bine mersi. Economic va fi mai greu decât în situația de urgență.
Suntem ok deocamdată. Mă duc la Unirea și retur. Mă gândesc după nebuneală la partea economică. Aseară mi-am luat temperatura. 36,3. Încerc să nu mă uit la știri, că începe să mă doară capul. Cum va fi? Rău va fi pentru că numai mediul privat este solidar. În rest este apă de ploaie, vorbărie multă de politruci și fapte zero.”
Sorin Ioan Chiuzan, Strenght Cafe
De Strenght Cafe nu ați auzit pentru că a venit criza peste ei înainte de a apuca să deschidă și să se afirme. Nu ați băut o cafea la ei, dar îi cunoașteți, ei sunt tinerii care duc cafea medicilor de la Spitalul Județean, iar despre gestul lor am scris AICI. Povestea lor și cum i-a prins criza o citiți mai departe:
„Sunt un consumator de cafea… short esspresso și de aici a pornit ideea de a deschide un coffe shop la Bistrița.
Anul trecut am solicitat Primăriei Municipiului Bistrita să-mi închirieze aproximativ 12 mp în Piața Mihai Eminescu, pentru amplasarea unui imobil transportabil, cu scopul de a distribui cafea și băuturi derivate din cafea, pe conceptul «to go», cum sunt foarte multe asemenea puncte de distribuire băuturi calde în toate piețele și zonele publice din orașele europene…
Bineînțeles, am primit răspuns nefavorabil, nu se încadra în arhitectura zonei. Apoi m-am ambiționat, am căutat un spațiu, l-am închiriat, l-am renovat și am deschis cafeneaua, în locația în care se găsește ea acum.
Am început să lucrăm în decembrie. Am investit, pe inventar avem vreo 60.000 ron, plus încă vreo 5000 de euro pe lângă. În martie, pe 3, am deschis, iar în martie, pe 15, ca urmare a ordonanței militare, am închis.
Pe scurt, 3 angajați pe care nu îi pot da în șomaj, ei fiind angajați doar din 3 martie. Să zicem cam 80.000 ron investiți și proprietarul spațiului care mă presează să plătesc chiria lunară, 600 euro… Ne-a luat prin surprindere, ce să mai, tipic românesc. Sincer, nimeni nu a preconizat în decembrie nebunia de acum. Dar mergem înainte, privind cu încredere viitorul.
Poate nu am citit eu toate documentele și ordonanțele, dar nu zice nimeni nimic de măsurile pe care statul le va adopta în privința activităților pe care le-a închis, cine și cum plătește chiria spațiului. Proprietarul îmi cere, eu nu am activitate. De unde și cum și în ce bază el îmi cere, iar eu în ce bază să plătesc sau nu chiria…
Nu e tocmai roz… doar că nu vrem să ne victimizăm, e un risc pe care ni l-am asumat. Vom aștepta, precum toți ceilalți afectați, să treacă prostia asta de pandemie, după care vom relua activitatea… cu mai multă putere de muncă”.
Când o să treacă nebunia, să nu uitați să treceți, să-i ajutați să viseze din nou. Sorin sau Ancuța, soția lui, vă așteaptă cum așteptăm soarele în fiecare dimineață.
Liana Cherecheș, make up artist – Carolyne Beauty Center
Lelee Make Up Artist. Are agenda plină cu un an înainte, fiind unul dintre cei mai căutați profesioniști în domeniu. Criza a picat după ce Lili abia își revenise după nașterea celui de-al doilea copil și se pregătea de noul sezon, unul plin, weekenduri pline, antamate de anul trecut. Mai departe, vă spune Lelee cum a trăit experiența crizei de sănătate publică care a pus-o pe tușă o vreme.
„Am început anul foarte pozitivă. Deși știam de nebunia din China, chiar nu credeam că o să ajungă și la noi. Credeam că o să fie un an frumos, plin de culoare și cliente fericite însă a venit bomba asta peste industria de beauty, de a închide tot.
A venit ca un fulger, m-a prins cu agenda plină și știu că și pe colegele mele. Am închis salonul cu lacrimi în ochi, dar cu speranța că, până începe sezonul va trece nebunia…
Dar nu trece, abia începe. O să fie o perioadă grea pentru noi toți, pentru toți cei care lucrăm în industria asta.
Eu mereu am fost economă, așa am fost educată, și acum nu mă plâng. Având în vedere că recent am născut, vreau să văd totul roz și să mă bucur de clipele petrecute în familie. O să trecem peste, dacă # stam acasa! Totul va fi bine, știu asta.
Am o bucurie că mă sună clientele să-și reprogrameze pentru toamnă sau pentru la anul și nu am simțit o foarte mare tristețe din partea lor, ba chiar cu optimism mi-au spus să le reprogramez. Mi-au transmis și mie starea asta…”
Dan Achim – “Brodează cu Teo”
Teo și Dan Achim au apucat să investească într-o afacere mică fix înainte ca lumea să ia o pauză pe termen nedeterminat. Tineri și ambițioși s-au gândit să facă ceva util, așa că brodează tricouri cu mesajul “Totul va fi bine” și le vând, iar toți bănuții îi vor dona unde va fi nevoia mai mare, ținând cont de propunerea Bistrițeanul.ro. 
Cum a răspuns Dan la întrebarea „Cum v-a prins criza?”, dar și planurile lor pe mai departe, aflați în continuare:
„Ca întotdeauna, pe nepregătite… Care de altfel e starea nației… Eu lucrez pe lângă altele la bancă și, sincer, nu îi văd real afectați. Preiau informații din media, de exemplu, despre rate și vor și ei amânări și alte nebunii de genul. Însă financiar ei nu au fost afectați.
Pe de altă parte, nebunia creată la TV i-a făcut să cheltuiască foarte mulți bani și au ajuns într-un punct în care nu mai au bani sau, mai realist vorbind, nu au suficienți.
Noi suntem bine. Așa zic eu. Am înțeles de câțiva ani că e bine să faci activități mai multe și, implicit, să ai mai multe tipuri de venit. Ca și proverbul… lasă-ți ouăle în mai multe coșuri.
În prag de criză, noi am investit într-un business… În schimb, în următoarea perioadă într-adevăr urmează o perioadă, economic vorbind, mai dificilă. Și din cauză că, da, unii au rămas vara fără job, unele activități, așa cum bine știi, au fost nevoite să se închidă.
Mă uit însă la oameni și care sunt deschiși au dat RECONFIGURARE TRASEU și cu siguranță vor ieși altfel din această perioadă ciudată…”
