Regizorul bistrițean Vlad Petri a petrecut recent două săptămâni în Cuba, unde a predat un curs despre Arhive. A ajuns acolo grație filmului său – Între Revoluții – și a povestit pentru Bistrițeanul.ro cum s-a simțit între studenții din Bolivia, Brazilia, Argentina, Cuba și Austria. „…nu prea găsești mâncare, se ia curentul, sunt raționalizări la combustibil și la altele. Am regăsit unele reminiscențe din România anilor 80, deși cu unele diferențe…”
„Un cineast din Cuba care lucrează la facultate a văzut filmul. Și-a dorit un curs bazat pe arhive, mai ales că filmul meu este construit aproape în întregime din arhive. M-a invitat anul trecut, se pare că a mers bine, iar anul acesta am revenit…
Escuela internacional de Cine y TV este o facultate prestigioasă, fondată în 1986 de mai mulți cineaști și teoreticieni – printre care și scriitorul și jurnalistul Gabriel Garcia Marquez. A fost o onoare pentru mine să predau aici”, a povestit Vlad Petri pentru Bistrițeanul.ro.
I s-a propus și în România să predea, cu diverse ocazii. Dar asta ar fi însemnat să-și susțină și doctoratul. „Deocamdată nu am avut timp de așa ceva. Nu exclud în viitor varianta asta. Îmi place zona de profesorat. Cred că poate fi la fel de provocator și în România.
Anul trecut am mai predat un workshop în Macedonia de Nord, în Skopje, tot pe Arhive, alături de o cineastă – Miana Novakova. Acolo am lucrat aplicat, pe proiectele unor cineaști care lucrau cu Arhive”, ne-a explicat regizorul.
Ce a predat de Vlad Petri la Escuela de Cine y TV a fost un curs prin care studenții fac exerciții și încearcă să folosească arhivele în filmele lor. „Este o primă întâlnire, pentru ei, cu ceea ce reprezintă Arhivele și felul în care ele pot contribui la filmul lor de licență.
În principiu, am urmărit câteva filme și strategii de încorporare a arhivelor de film. Vizionările au fost urmate de diverse exerciții. Este un workshop intensiv în care s-au întâmplat multe vizionări și discuții cu studenții.
Au participat la curs studenți din Bolivia, Brazilia, Argentina, Cuba și Austria. Nu sunt clase foarte numeroase. Încep în facultate în anul I cu Regie, Ficțiune și Documentar împreună. Din anul II trec pe specializările care îi interesează. Facultatea durează trei ani. Au secții de Regie Ficțiune, Regie Documentar, Sunet, Montaj, Imagine, Actorie, Scenaristică și Producție.
„În alte părți sau în România, studenții au un profesor coordonator de an, iar pe undeva, filmele pe care le fac studenții sunt „după chipul și asemănarea” profesorilor… La facultatea asta din Cuba nu se întâmplă la fel, ceea ce o face cu adevărat specială.
Aici există coordonatori de departamente și mulți regizori sau cineaști invitați să susțină cursuri sub formă de module, de 2-3 săptămâni sau o lună… Există și preparatori, tot așa invitați din diverse țări să pregătească exercițiile anuale și filmele pe care studenții trebuie să le producă.
Este un mediu foarte creativ. Este stimulant că se întâlnesc cu tot felul de personalități din întreaga lume. Au venit regizori importanți aici de-a lungul timpului. Celebrul Abbas Kiarostami din Iran a predat aici cu puțin timp înainte să ne părăsească…
Iar în toamna anului trecut a venit aici și Gianfranco Rossi – un foarte important regizor de documentare care a susținut un masterclass de trei săptămâni. Vin o mulțime de oameni importanți aici…”, a mai povestit Vlad Petri.
Majoritatea studenților sunt din America Latină, pentru că este o școală în care se predă în spaniolă. Vlad Petri a avut parte de un traducător pentru cursul predat aici.
„Am remarcat mult optimism la studenții din afara granițelor. Poate și pentru că au parte de profesori foarte buni și este un mediu universitar special.
De pildă, în fiecare seară este câte o proiecție de film aici. Au un filmolog care se ocupă și cu mare grijă face rost de filme de peste ocean. Pentru că internetul nu prea merge aici la capacitatea la care să poți descărca filme… Filmele sunt aduse aici pe harduri, cam cum se aduceau pe vremuri la noi casetele VHS, în perioada comunistă. Dar de luni până vineri aici sunt proiectate filme noi, prezentate la festivalurile importante de la Cannes, Veneția sau Berlin. Proiecțiile sunt urmate de discuții între studenți, iar atmosfera e foarte faină.
Facultatea este cumva izolată – la 7 kilometri de cel mai apropiat oraș – San Antonio de Los Banos, care nu este un oraș foarte interesant. În facultate, dormitoarele studenților sunt foarte apropiate de sălile de curs. Există un fel de pasarelă: ajung într-un minut din cameră în sala de curs și în sala de proiecții – aflată la parter. Este și o terasă, unde mai beau o bere sau o cafea, la o poveste. Intră la filme, participă la dezbateri. Nu prea ai alte opțiuni, fiind facultatea atât de izolată – decât să discuți despre filme, să stai cu alți oameni, să socializezi… Internetul merge foarte prost, spre deloc…
Se spune despre facultatea asta că ar fi un fel de utopie. Și chiar așa și este: un fel de insulă, raportat la tot ce înseamnă Cuba…”
Situația economică din Cuba este dramatică… România anilor 80…
„Din Europa lucrurile se văd altfel. Există din partea unora și un fel de idealizare a Cubei care a luptat mult timp cu imperialismul american. Ceea ce este adevărat, în perioada lui Fidel Castro a fost o luptă continuă pentru independența Cubei. Dar situația economică acum este foarte rea. Nu prea există optimism.
Însă școala de aici este chiar specială: este o facultate internațională de film care reprezintă o insulă. Studenții plătesc și există și ceva finanțări. Cuba, ca țară, nu și-ar permite acum să aibă o asemenea facultate…”, a remarcat Vlad Petri.
„Financiar stau prost. Nu prea găsești mâncare, se ia curentul, sunt raționalizări la combustibil și la altele. Am regăsit unele reminiscențe din România anilor 80, deși cu unele diferențe…
Pentru că așa cum era România în anii 80, cu penuria aceea generalizată, măcar aveam o brumă de industrie și produceam. Erau fabrici în România, care produceau tot felul de lucruri – bune sau rele, cum erau.
În Cuba nu există nici industrie. Este o țară aflată sub o puternică blocadă din partea SUA. Benzina, motorina sau țițeiul ajung cu vaporul aici, din Mexic sau Venezuela. Schimburile comerciale sunt blocate de acest embargo. Iar cubanezii se bazează doar pe turism, care a căzut foarte mult în perioada pandemiei.
Situația este de-a dreptul dramatică. Sunt profesori sau medici aici care câștigă 20 de dolari pe lună drept salariu. Iar produsele care ajung în Cuba sunt la prețurile europene sau cele din Statele Unite. Nu vinde nimeni mâncare sub prețul la care este produsă. Plus costurile de transport… Situația este foarte gravă la nivelul economiei, în Cuba…”, a conchis Vlad Petri.
