Prost să fii, noroc să ai – spune românul nostru când vede că dă norocul peste unul mai slab de minte, iar viața lui se schimbă aparent în bine. Fie că a câștigat la loto, fie a ieșit ceva pe listele unui partid, fie a primit un post nemeritat pentru că s-a aflat în locul potrivit la momentul potrivit…
Vorba acesta este una amară și nu conține nicidecum un îndemn. Pentru că nu ne putem crește copiii ca pe niște proști, tot așteptând ca în calea vieții lor să aterizeze de undeva norocul.
Munca, hărnicia, cinstea și credința nu duc la rezultate foarte spectaculoase. Dar ele sunt solide și trainice și duc lumea noastră din generație în generație spre prosperitate – încet și sigur.
Dacă un dobitoc a ajuns în fruntea bucatelor și face legea pentru alții, uitând că mintea lui e bună doar pentru operații simple ca hrănirea zilnică, atunci norocul a ales iarăși greșit, în nebunia lui… A ales pe cine nu trebuie pentru locul pe care trebuia să îl ocupe unul cu toți sacii în căruță și cu mintea limpede.
Poate pare cam dur să vorbesc aici despre dobitocii care s-au cocoțat cu noroc în fruntea oamenilor. Dar sursele acestei adresări sunt ilustre.
Și acum vă solicit întreaga atenție pentru că urmează să vă citez din Biblie cuvânt cu cuvânt. Aici scrie așa: Omul pus în cinste și fără pricepere e ca dobitoacele care pier…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea