Cine nu are bătrâni să își cumpere – spune românul cu respect pentru vârstele înaintate. Dacă lipsa posibilității procreării a dat naștere adopției, poate că și nevoia de înțelepciune ar trebui să genereze adopția de bătrâni.
Dino Buzatti, scriitor italian de prestigiu, autorul celebrului roman Deșertul Tătarilor, are o povestire care se cheamă Vânătoarea în care un grup de tineri urmăreau și eliminau câte un bătrân din oraș. La un moment dat liderul grupului tinerilor a simțit că este urmărit și că se află în pericol. Îmbătrânise și el… Și urma să cadă pradă altei cete de tineri care veneau după el…
În lupta cu timpul, toți devenim din vânătorii tinereții – vânatul expus al bătrâneții. Iar roata asta nimeni nu o poate opri.
O societate matură își îngrijește copiii și bătrânii pentru că în ea fiecare om știe drumul vieții. Știe că a fost copil neajutorat și că va ajunge bătrân neputincios. Mai este o vorbă a lui Albert Camus care încape aici: Toți oamenii sunt muritori, dar se comportă de parcă nu ar ști asta.
Bătrânețea se câștigă. Ea nu este o pierdere nici pentru om, nici pentru cei din jur. Pentru că înseamnă experiență de viață și înțelepciune.
Celor care nu aveți bătrâni și vă cruțați timpul și banii ca să nu îi cumpărați – adică să vi-i faceți prieteni și să aveți grijă de ei – vă spun doar atât: stați liniștiți, veți deveni propriii voștri bătrâni mai repede decât credeți…
Foto @ Revista Zestrea / Alexandru Uiuiu