Bate fierul cât e cald – ne îndeamnă o înțelepciune proverbială sugerând să ne valorificăm prezentul și să nu ne gândim prea mult la trecutul care nu mai există. Și nici la viitorul în care fierul se va rigidiza și va deveni greu de modelat, ratând astfel din oportunități…
Așadar folosește și iubește prezentul. Un călător a ajuns într-o pădure și a stârnit doi tigri care s-au apucat să-l urmărească. Îngrozit, omul a luat o la fugă și a ajuns la marginea unei prăpăstii în care a coborât ajutându-se de o liană.
Atrași de răgetele tigrilor de pe buza prăpastiei alți tigrii au venit pe fundul hăului așteptându-l pe om să cadă. Dinspre stânci au apărut doi șoareci, unul alb și unul negru care s-au apucat să roadă liana de care atârna omul.
Aflat în această situație eroul nostru a zărit în căușul unei stânci, printre ierburi. o frăguță.
Ținându-se numai cu o mână s-a întins și a cules frăguța zemoasă și a băgat-o în gură.
Tigrii răgeau, șoarecii rodeau, funia ceda… Dar nici nu se poate povesti ce gust și ce savoare a avut frăguța aceea, în momentul acela. Despre asta e vorba și aici.
Trandafirul în crucea prezentului este aici, dansează aici – spune Hegel în cartea Principii de filozofia dreptului pe care cu toții o cunoaștem. Noi spunem: bate fierul cât e cald…
Foto @ Alexandru Uiuiu – Revista Zestrea / Pe hotarul Feldrului…