Tot în logica articolelor anterioare referitoare la PUG Bistrița putem semnala un mod de a înfrâna, voit sau nu, construirea acestor locuințe colective mici prin cerința abuzivă și discreționar folosită a ACORDULUI VECINULUI.
Deși această sintagmă este prezentă la punctul d.4) studii de specialitate din cadrul formularului Certificat de Urbanism, ea este însoțită și de explicațiile aferente, așa cum este definit în Legea 50, anexa 1, art. 2.5.6. „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate – și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.
Ori, pentru construirea unei locuințe colective mici sau locuință individuală pe o parcelă de teren care se învecinează cu o casă de locuit trebuie o retragere de la limitele laterale de h/2 adică 4,5 m (pentru o înălțime la cornișă de 9 m), retragere care nu mai situează locuința nouă în imediata vecinătate. Alegația cum că locuința colectivă de mici dimensiuni ar avea altă destinație decât casa de locuit este falsă, dovadă fiind încadrarea amândurora în aceeași subzonă funcțională (L2) în cadrul RLU, și având aceleași reglementări specifice, precum și funcțiunea înglobată de ele: locuire.
Suspiciuni cu privire la legalitatea investiției…
De asemenea, cerința impusă de a avea acordul vecinului, folosită fără discernământ, contrar spiritului legii, creează suspiciuni cu privire la legalitatea investiției din partea vecinului.
Din practica realității se conturează o întrebare din partea vecinului, și anume: dacă este legal să se facă o locuință colectivă (sau orice este permis în acea subzonă) de ce aveți nevoie de acordul meu?
Această condiționare de acordul lui, poate, și a dat frâu liber unor pretenții materiale sau bănoase, mai mari sau mai mici, investitorul fiind nevoit sa le onoreze pentru a scurta timpul procesului de autorizare. Nu spunem că o cale în justiție nu i-ar da dreptate investitorului (noului vecin), dar durata mare de timp în care se judecă o speță nu este în avantajul nici a investitorului și nici a vecinului, nici a orașului, finalitatea fiind previzibilă: obligarea vecinului să-și dea acordul precum și oferirea posibilității investitorului să continue acțiunea în civil pentru recuperarea unor daune suferite din partea vecinului.
Timpul pierdut cu astfel de procese dăunează nu doar celor doi vecini ci și administrației locale, ea fiind văduvită de niște venituri imediate (taxa de AC) precum și de venituri ulterioare (impozite pe clădiri). Această cerință folosită în mod curent, coroborată cu dezinformarea și sperierea vecinului cu privire la ce înseamnă locuințele colective de mici dimensiuni (casă de locuit cu mai multe apartamente) de către unii funcționari care urmăresc o politică proprie, duce de multe ori la abandonarea investiției sau la inițierea unor procese în instanță care inevitabil au dat și vor da câștig de cauză investitorului.
A se vedea linkurile de mai jos, aferente unor procese pierdute de către contestatarii acestor locuințe colective de mici dimensiuni, chiar din municipiul nostru:
http://www.rolii.ro/hotarari/5d82de05e49009e40a000032
http://www.rolii.ro/hotarari/5dc385e2e49009e80d000029
http://www.rolii.ro/hotarari/5e6c44f6e49009581b00002c
http://www.rolii.ro/hotarari/5f1f8128e49009d809000080
Un factor foarte important, care trebuie conștientizat de către administrație și cetățenii locuitori ai Bistriței, este ASUMAREA LOCUIRII ÎN ORAȘ. Locuirea colectivă este caracteristică orașului. Faptul că proprietarii unor case unifamiliale sunt induși în eroare și speriați de către unii funcționari că există posibilitatea ca lângă proprietatea lor apariției unui bloc cu 4 etaje este rău intenționată. Într-o zonă de locuințe unifamiliale și locuințe colective de mici dimensiuni, în cel mai defavorabil scenariu, poate apărea, conform PUG actual, doar un imobil comparabil cu o casă de locuit având aceleași reglementări ca și o casă de locuit (maxim P+2). De fapt această locuință colectivă de mici dimensiuni este o casa de locuit cu mai multe apartamente. Paradoxal, putem identifica case de locuit care sunt mult mai mari decât o locuință colectivă de mici dimensiuni raportate la aceeași suprafață de teren.
De asemenea, teoria potrivit căreia locuitorul de la casă este nemulțumit că lângă el ar putea apărea o locuință colectivă mică, este subiectivă și limitată. Proprietarul casei de locuit trebuie să fie conștient că el a construit în intravilanul unui oraș, în zona L2, zonă care permite și locuințe colective mici. De asemenea el nu poate invoca faptul că nu știa de existența acestei reglementări, guvernată de principiul „nemo censetur ignorare legem”. Care înseamnă că „nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii”. Așadar, necunoașterea sau cunoașterea greșită a reglementărilor PUG nu înlătură faptul că proprietarul și-a asumat construirea unei case de locuit într-o zonă unde sunt permise și locuințe colective. Nici cei care au case de locuit cu mult înainte de PUG, nu pot invoca această abordare de apărare, PUG Bistrița trecând prin toate etapele de anunțuri, afișări, dezbateri etc. Aceste nemulțumiri și reclamații, de multe ori încurajate de către funcționari, au apărut ulterior, fapt care nu mai poate fi luat în seamă.
Această problemă, creată artificial prin condiționarea de acordul vecinului, am mai întâlnit-o și în alte subzone funcționale, raportată și la alte tipuri de imobile. Suspectăm că acest lucru provine din necunoașterea legii, sau din comoditatea administrației de a-și asuma o decizie, de a fi acoperiți de hârtii și de a nu-și asuma ulterioarele reclamații sau elaborarea unor răspunsuri cu privire la acestea, reclamații în majoritatea lor nefondate. Ca un fapt bizar, refuzul inițial de a-și da acordul raportat la o investiție învecinată se transformă în accept necondiționat în urma intervenției unor funcționari în favoarea dezvoltatorului. Este clar că o bună colaborare între administrație/funcționar și dezvoltator, între administrație și cetățean poate grăbi și ușura procesul de autorizare.
Putem emite suspiciuni că această condiționare de ACORDUL VECINULUI este folosită de anumiți funcționari pentru a supra-legaliza poate o autorizație emisă peste lege, pentru a preîntâmpina reclamații ulterioare care ar scoate la iveală o autorizare părtinitoare sau partizană unor dezvoltatori.
Pe același subiect, mai puteți citi și:
SENZAȚIONAL: Primăria Bistrița a lucrat și a emis acte raportat la două PUG-uri
PRIMIM la redacție: Interese ASCUNSE din spatele modificărilor PUG. Cui folosesc…?!?
