O casă a fost mistuită de flăcări vinerea trecută, în cartierul năsăudean Lușca. Pentru familia greu încercată, oamenii s-au mobilizat exemplar. „Mă cuprinde o bucurie așa de mare că-mi vine să levitez deasupra tuturor caselor din Lușca, arse și încă nearse! 60.000 de lei în câteva zile” a scris preotul Crin Theodorescu.
În 3 martie o casă din cartierul Lușca (Năsăud) a fost mistuită de flăcări. Focul se vedea de la o depărtare bună, iar proprietarii și-au văzut agoniseala de-o viață făcută scrum.
Preotul Crin Theodorescu a făcut un apel, rugându-i pe cei greu încercați să NU Îl urască pe Dumnezeu. Ci mai degrabă să aibă credința că vor fi ajutați.
După o săptămână de la postarea în online a preotului, acesta a revenit cu un mesaj. A rămas uimit de bunătatea oamenilor care au răspuns nevoii familiei din Lușca.
În doar câteva zile s-au adunat 60.000 de lei
„Iubito, hai te rog și numără zerourile astea, cred că nu văd bine.
Își pune ochelarii pe nas, se uită pe extras, apoi își fixează ochii albaștri în mine, calmă: Foarte rapid s-a mișcat Dumnezeul ăsta iubire-al tău! Le-ajunge de fundații?
Sunt consternat, mă mai ciupesc nițel de dosul palmelor, apoi mă copleșește o bucurie așa de mare că dă pe dinafară și-mi vine să levitez deasupra tuturor caselor din Lușca, arse și încă nearse, trecute, prezente și viitoare.
60.000 lei, vreo douășpe mii de euro, în câteva zile.
Mă duc la bancă să fac transferul banilor în contul tinerilor sinistrați. Vorbesc repede și entuziasmat cum face și drege Dumnezeu și deodată o văd pe directoare că i se umplu ochii de lacrimi! Oftează și-mi arată niște poze, anul trecut, casa ei, arsă parțial într-un incendiu! Zice: nu ce-am pierdut acolo mă bântuie, ci spaima aia care nu-mi mai trece, inima mișcată-n frică.
Și lucrurile nu se opresc aici! O fabrică de cărămidă, ați auzit de CEMACOM SA? Eu nu auzisem! M-am trezit că-și trimit reprezentanții cu viteza girofarului, vor dona toată cărămida pentru reconstruirea casei! Doamne Iisuse, că și prin Consiliile de Administrație ți-ai găsit fotoliu, în inimi de oameni buni. Dacă n-ați auzit de ei o să mai auziți de la mine, că o să-i repet mereu la binefăcători.
Duminică facem pomenirile la liturghie cu extrasul de cont în mână și cu Dumnezeu zâmbind ghiduș prin altar, da?
E mult de lucru, că nu doar banii mișcă răul înspre bine. Mâine se strâng alți lușcani la casa arsă să desfacă, să spargă și să pregătească învierea zidurilor. Că până în iarnă trebuie să mutăm șase oameni înapoi în sălajul lor.
Și mai e ceva! Încă puteți face mult și dublu mult pentru cei șase sinistrați ai mei, chiar și cu buzunarele goale. Rugați-vă pentru ei, și Dumnezeul milei va pleca urechea și va auzi pe sărac și pe necăjit (Ps.85). Și iar se va înălța casa cu Dumnezeu șef de echipă, că altfel nu se poate, frații mei. Că dacă nu zidește Domnul casa, zadarnic se ostenește zidarul (Ps. 126).
În prima fotografie vi-i prezint pe lușcanii mei:
- Adrian. Harnic, taciturn, bun mecanic, iubește motoarele, șuruburile și toate mecanismele alea imposibil de înțeles.
- Mariana. O cunosc de când era o fetiță, părinții ei aveau doi cai și ea ara dealurile Luștii ca un bărbat, strunind doi armăsari ca din basme, cu ciucuri roș în coamă și copite de foc.
- Paula. Doamne. Cu ea am avut o aventură când am botezat-o, poate o să o povestesc vreodată, încă râd în hohote când îmi amintesc.
- Andrei. Andrei e firea lui Adi, tăcut și calculat, se uită lung la tine până hotărăște că merită să-ți răspundă, dar când o face te topești.
- Lipsesc părinții din fotografie, Viorel și Mărioara, rugați-vă pentru ei!
În a doua fotografie sunt papucii cu care a fugit Andrei din calea focului, în seara incendiului. Au rămas la casa unde i-au adăpostit prima noapte lușcanii. Albaștri. Cum e cerul azi și speranța din noi.
Hristos a înviat, pe bune”, a scris preotul Crin Triandafil Theodorescu pe pagina sa de Facebook.
