Una dintre puținele vâltori funcționale din județ este la doi pași de Bistrița, în localitatea Budacu de Sus, la familia Feldrihan. Aceasta are peste 100 de ani și este „completată” de o moară pe pietre, un cazan și o pescărie.

„La Niculaie la vâltoare

Toată ziua-i sărbătoare

Unu’ merge, altu’ vine

De lucrat nu lucră nime’

Dar…

Pește se mănâncă cât cuprinde”

Vâltoarea din Budacu de Sus este una dintre puținele „mașini de spălat naturale“ din județ și din țară care mai funcționează. Mecanismul este simplu și atestă inteligența și creativitatea țăranului român de acum câteva secole.

Apa, tocmai din inima muntelui, este captată și dirijată printr-un jgheab de lemn, înspre o cuvă mare construită tot din lemn. Și nu unul arecare, ci doar stejar și molid. Această vâltoare permite spălarea țesuturilor de diferite dimensiuni, fără a fi nevoie de săpun sau detergent.

Bogdan Feldrihan este a patra generație care, împreună cu tatăl său, Nicolae, recondiționează și întrețin zilnic vâltoarea:

„Am ales din tot sufletul să duc mai departe ceea ce străbunicii mei au conceput pentru întreagă comunitate și nu numai.

Țin minte câtă lume era aici în curte, stând la rând pentru a-și spăla covoarele și nu numai. Cu ani în urmă spălam și covoarele Mănăstirii Nicula. 

Vremurile s-au schimbat și mă străduiesc pe cât pot posibil să ofer și copiilor mei o copilărie fericită cel puțin pe sfert cât am avut-o eu. Să știe să aprecieze și să se bucure de natură de o floare, de un fluture, de animale și de tot ce ne înconjoară. Lucruri care, din păcate, sunt fără însemnătate pentru tinerii din ziua de astăzi…Ele reprezentând de fapt esența vieții”, spune Bogdan.

Pe lângă această vâltoare, veche de un secol, aceștia mai au și o moară pe pietre, un cazan (la care se lucrează pentru recondiționare) și o pescărie. Au în plan să deschidă un punct gastronomic în viitor, unde toate preparatele să fie bio, iar făina cu care se face mămăligă să fie măcinată chiar în moara proprie. Peștele să fie chiar din pescăria lor, iar țuica să fie și ea, fiartă în cazanul din curte. Bogdan și întreaga familie muncesc zilnic la acest vis:

„Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit. Sunt recunoscător și știu că fără ajutorul lui nimic nu era posibil. În continuare vom face tot ce ține de noi ca tot ce avem să se păstreze în cele mai bune condiții, ca oamenii ce ne trec pragul să aibă posibilitatea de a vedea o mică parte din cum era viața odată. Sunt mândru că sunt român, mă mândresc cu satul meu natal, Budacu de Sus și poftesc cu drag pe oricine dorește să ne treacă pragul” – a mai adăugat Bogdan.